În contextul stării de urgenţă generate de pandemie, ziarul nostru a luat „pulsul” mediului de afaceri argeşean. Întreprinzători, directori de companii şi preşedinţi de asociaţii au răspuns la întrebarea ediţiei: „Cum faceţi faţă crizei provocate de noul coronavirus şi ce soluţie vedeţi pentru a vindeca „rănile” economice generate de pandemie? Iată câteva răspunsuri…
„Suntem cu arma la picior”
Gheorghe Badea, manager al Grupului Industrial Componente Piteşti: „Deocamdată la noi este linişte. Sperăm să nu fie cea dinaintea furtunii. Obligaţiile noastre contractuale cu Dacia şi Ford decurg normal. Avem asigurată baza materială şi de materii prime. Suntem şi noi cu arma la picior, cum se zice. Dacă, în actualul context, activitatea industrială se va bloca, va fi foarte dur, costurile vor fi uriaşe, iar angajatorul nu şi le va putea asuma. Fără susţinere guvernamentală, nu vor mai trămâne în picioare nici 50 la sută dintre firme. Uniunea Europeană a luat unele decizii, cum ar fi închiderea graniţelor, ceea ce înseamnă că mult cântata frăţie europeană nu se mai susţine. Toate eforturile noastre se concentrează pentru supravieţuire. În funcţie de evoluţia situaţiei, vom lua decizii în consecinţă. Important e că acum locurile de muncă nu sunt în pericol”. (V.N.)
Turismul: fapte, nu vorbe!
Turismul este grav afectat din pricina pandemiei. Practic, după cum am aflat de la patronul unei agenţii din Piteşti, fost vicepreşedinte ANAT, încasările din contracte de rezervare sunt aproape de zero. În aceste condiţii, este nevoie de măsuri concrete din partea statului. Problema e că se vorbeşte despre industria HoReCa, dar mai deloc despre agenţii de turism, organizatori (tur operatori), detailişti.
Gabriel Radu, şeful Agenţiei de turism „Discovery” din Piteşti: „Cei în măsură să ia decizii trebuie să ştie că în spatele unei agenţii de turism sunt un număr important de angajaţi, investiţii în IT, soft-uri (programe de rezervări), susţinute de specialiştii aferenţi. Sunt oameni cu înaltă calificare ce trebuie plătiţi. Varianta lansată de Guvern, ce prevede împrumuturi cu dobândă zero, este bună, dar nu suficientă. Suntem conştienţi că statul nu poate susţine 100% o afacere privată, oricare ar fi ea. Consider că orice facilitate la care se gândesc cei din Guvern e binevenită în această perioadă. Pe lângă lipsa încasărilor, ne confruntăm şi cu problema rezervărilor anulate. Chiar dacă noi apreciem că anumite persoane se grăbesc să anuleze, încercăm să le sprijinim în limita posibilităţilor. Aşteptăm măsuri concrete care se vor lua în baza decretului de stare de urgenţă; am înţeles că mâine (n.r. – azi) va avea loc o întâlnire. Să vedem ce zice Guvernul; avem speranţa că va găsi soluţii favorabile. La noi, la agenţiile de turism, în ipoteza ridicării restricţiilor de transport, activitatea îşi va reveni la normal abia după două-trei luni. Clienţii vor fi temători la început; aşa se explică fenomenul. În condiţiile actuale, estimez că vor fi pierderi enorme. Îmi doresc ca Guvernul să prindă în declaraţii şi măsuri pentru agenţiile de turism. Noi am luat măsuri pentru protecţia angajaţilor, am sistat lucrul fizic cu publicul, adăugând la contractul de muncă posibilitatea de a lucra la distanţă. Avem afişate pe canalele de comunicare toate datele necesare: numere de telefon, mesagerie. Aşadar, nu întrerupem activitatea”. (G.O.)
„Să vedem mai departe!”
Marcello Battaglia, patron de restaurant: „Da, e stare de urgență, iar pentru mine asta nu înseamnă să stau cu mâna întinsă la guvern. Sigur, am auzit și eu, de la televizor, despre niște măsuri care să ne ajute să depășim nu doar criza sanitară, ci mai ales pe cea economică. Asta va urma, nu? Iar noi trebuie să vedem mai departe, nu doar depășirea momentului de față care mă determină să încetez activitatea. Ce-ar însemna asta? Păi, trăim o stare de fobie la o răceală blindată produsă de un inamic invizibil. Care, cum vedem, atacă de regulă copiii și bătrânii, cei ce sunt vulnerabili. Pe aceștia mi se pare de bun simț să-i țin în casă, să-i izolez, să-i hrănesc, să-i tratez. Dar pe oamenii valizi, care n-au probleme de sănătate, ar trebui să-i testez și să-i las să-și vadă de treabă. Căci, altminteri, odată închisă o afacere – mă refer la cei din zona IMM-urilor – greu mai poate fi urnită. Am falimentat-o și gata! În ce mă privește, ca unul care-mi desfășor activitatea în mediul HoReCa, am o idee și încerc să-i dau viață, chiar dacă, până una-alta, am grijă să le comunic tuturor furnizorilor că am stopat activitatea și, deci, să nu-mi mai emită facturi. Că o factură, odată emisă, e o boală lungă și grea.
În concluzie, cred că nu e o soluție să blochez totul, fiindcă asta mă va duce implicit către faliment și criză economică. Să aștept un an să învingem inamicul public numărul unu, Covid-19, care mâine poate că se va numi 20, după care să repornim economia. Mai bine să-i lăsăm pe cei valizi să facă treabă. Desigur, respectând riguros măsurile sanitare, cele impuse de starea de urgență.
Val. NICOLAU, G. OLTEANU, M. VERNESCU
