Este în toi „DaFeSt”, a XXIV-a ediție, cu zeci de spectacole vizionate gratuit, în mediul virtual, până la 5 decembrie, pe Facebook-ul Teatrului „Alexandru Davila”, www.dafest.ro și YouTube. De la Pitești, managerul teatrului, Constantin Cotimanis, explică ce înseamnă pentru acest festival de tradiție trecerea de la teatru cu public în sala de spectacole la teatru online și adresează publicului câteva gânduri despre timpurile în care trăim.
– Cu ce se deosebește ediția din acest an a festivalului internațional al teatrului de studio „DaFeSt” Pitești?
– Se deosebește printr-o chestie radicală: este mult mai bogat decât celelalte festivaluri, pentru că nu ne-am fi permis niciodată să invităm din diferite colțuri ale lumii, într-un timp atât de scurt, 40 de trupe cu 40 de spectacole. Ar fi însemnat un efort financiar extraordinar, iar publicul care ar fi avut acces la festivalul obișnuit ar fi fost mult mai puțin numeric decât ce ne oferă, acum, nenorocita asta de pandemie.
– O mască râde, alta plânge. De ce plânge teatrul în acest an?
– Atâta timp cât contacul nostru cu publicul nostru lipsește în direct – ochi în ochi, suflet la suflet, privire la privire – viața nu este chiar atât de ușoară. Dar teatrul are capacitatea de a se reinventa. Iar publicul are aceeași capacitate pentru că noi trăim cu sufletele comune. Cu un singur suflet – public și actor.
– Ce reprezintă festivalul „DaFeSt” pe harta României și ce loc ocupă în plan internațional?
– Nu avem o temă a festivalului „DaFeSt”. Festivalul nostru este incluziv. Am ajuns până într-acolo, dintr-un gest de noblețe – și mi se pare necesar în clipe ca astea – să invităm până și o trupă de liceeni. Am aflat că festivalul lor nu se mai ține și atunci am avut ideea extraodinară să invităm o trupă de liceeni la „DaFeSt”. Mulți au contestat inițiativa asta a noastră. Eu o găsesc extraodinară și de-a abia aștept să-i întâlnesc… Iar teatrul „Davila” va fi deschis pentru tot ce înseamnă act de cultură în Argeș. Este o scenă profesionistă, dar pregătește publicul de mâine. În fond, care este rolul teatrului? Esența teatrului nu este pentru elite! Este, în primul rând, pentru cei care plătesc biletul, pentru cei care ne urmăresc, pentru cei care ne iubesc. Există un teatru pentru elite. Dar o piesă bună este iubită și de elite, și de publicul nostru de rând.
– În 2021, care vor fi dificultățile/provocările pentru oamenii de teatru?
– Știți ce se întâmplă? Trăiesc mereu în prezent. Așa am făcut toată viața Ce-o veni, bucuroși le-om duce toate, numai război să nu fie! Atâta tot. Și faptul că acest festival se ține sub forma asta, anul acesta, pe mine mă bucură, pentru că teatrul își lărgește sacul de expresie. Iar la anul, chiar dacă avem un festival normal, mie nu-mi vine să renunț la festivalul online, care s-a născut anul acesta. Sunt festivaluri ținute online în toată țara. Închipuiți-vă ce senzație de lipsă va fi anul viitor dacă ne vom retrage în săli, cum am făcut până acum. Iar în 2021, accesul publicului va fi unul extrem de limitat comparativ cu ce se întâmplă anul ăsta. Cred că cel mai bine este să funcționeze amândouă. De acum încolo trebuie să avem grijă să ne filmăm piesele. Teatrul se reinventează. Iar noi vom ajunge să facem teatru undeva la intersecția teatru de televiziune – film – teatru clasic. Sunt sigur că se vor inventa forme noi de teatru, forme noi de expresie. Va fi o bucurie pentru public! După o lipsă cumplită dintre noi și public, tot ce dăm face foarte bine. Închei cu un mesaj pe care l-am descoperit acum. Suntem în alegeri. Votați teatrul!
