Centrul de Informare Turistică
Ieri-dimineaţă am vizitat Centrul de Informare Turistică de pe Calea Bucureşti. Iniţial am crezut că e închis. La uşă, nu tu orar, nu tu nimic. Angajatele se încuiaseră pe dinăuntru şi, după cum am aflat ulterior, se pregăteau de o scurtă plimbare – aveau ceva treabă pe la primărie. În fine, după ce am insistat la ambele intrări m-au primit cu zâmbetul pe buze, au lăsat sacoşele cu documente într-un colţ amânând plecarea, apoi m-au întrebat dacă sunt piteştean (n.r. – „nu, sunt un simplu turist”) şi ce anume m-ar interesa să vizitez. În ceea ce priveşte municipiul, pot spune că şi-au făcut bine tema: au pomenit de „Toamna piteşteană” – un târg de tradiţie care se va deschide mâine, au spus despre concertele de la Filarmonică şi, în principiu, au acoperit cam tot ce se petrece în zona centrală.
Ne mândrim cu… prea puţin
Despre restul Piteştiului şi despre oraşele din proximitate nu au vorbit prea mult, dar mi-au oferit o hartă a municipiului şi un pliant cu obiective turistice. Care obiective le numeri pe degete! În firavul pliant de promovare se află tot punctele de atracţie din centru (Fântâna muzicală, Galeria de Artă, Muzeul Judeţean şi Biserica „Sf. Gheorghe”), plus Schitul Trivale, Grădina Zoologică, Parcul Lunca Argeşului şi Muzeul Goleşti. Dacă stau bine să mă gândesc, deşi ar mai fi obiective care merită menţionate (Parcul Ştrand, spre exemplu), îmi dau seama că avem cam puţine lucruri cu care să ne mândrim în comparaţie cu Sibiul, Braşovul şi alte oraşe apreciate de străini. La noi în judeţ, poate ar mai fi de adăugat „muzeele de fier vechi”: ARO şi Arpechim. Şi pentru că tot ne-am depărtat de Piteşti, în ceea ce priveşte turismul judeţean, merită să subliniez că… nu am aflat mai nimic. În momentul de faţă, sunt discuţii pentru o colaborare cu o agenţie privată, iar dacă parteneriatul va da roade, oamenii vor putea afla mai multe despre frumuseţile Argeşului şi vor avea inclusiv posibilitatea de a pleca în excursii recomandate de Centrul de Informare. Până atunci însă, obiectivele de cult, traseele montane şi locurile încărcate de istorie rămân pentru cei mai mulţi un mister şi se vor bucura în continuare doar de aprecierile cunoscătorilor.
George OLTEANU
