Marile epidemii produse de viruși, stăpânii lumii, se produc la apariția în circulație a unor variante mutante ale unor virusuri cunoscute sau ale unor noi virusuri, provenite din surse necontrolabile, de cele mai multe ori de la animale sălbatice, cu care omul are contacte accidentale.
În 2003, la Guangdong, a izbucnit o epidemie de pneumonii severe (SARS), cu o rată ridicată de mortalitate și extensie în multe țări ale lumii, epidemice în Hong Kong, Taiwan, Singapore și sporadice în Canada, SUA, Germania etc. Sursa virusului a fost civita mascată de palmier, folosită ca sursă de hrană în unele regiuni din Asia.
În 2019, la Wuhan a izbucnit actuala pandemie. Noul coronavirus are în structura sa aproximativ 75-80% din genomul lui SARS-Cov evidențiat în 2003; restul de 25% reprezintă mutații care au determinat contagiozitatea și agresivitatea deosebite.
Primele observații clinice au arătat că vârstnicii, bărbații și cei cu diverse comorbidități sunt mai afectați de boală. Dar nu toți vârstnicii și nu toți bărbații fac forme severe de boală.
Sensibilitatea noastră față de SARS Cov-2 depinde în primul rând de expunerea socială, familială sau profesională la virus: personalul medical din prima linie, farmaciștii, polițiștii, pompierii, șoferii, taximetriștii și vânzătorii sunt cei mai expuși. Vârsta de peste 50 de ani, sexul masculin și hipertensiunea arterială cresc riscul de a contacta Covid-19. Factorii genetici sunt sigur implicați. Sunt gene care protejează organismul prin intermediul interferonilor de tip I și altele care determină sinteza citokinelor proinflamatorii – furtuna de citokine – la originea complicațiilor pulmonare grave, cu pericol vital.
În condițiile în care nu avem un tratament specific, cea mai bună măsură de a evita confruntarea cu Covid-19 este să ne ascundem de el. Dar nu putem prelungi pe perioade lungi de timp această izolare la domiciliu.
Mecanismele de apărare care cresc imunitatea nespecifică trebuie stimulate. Aportul de acid folic, polifenoli, isoprinosin (excelent imunomodulator), afine, ciuperci, cu evitarea imunostimulantelor mediatizate excesiv, de tipul suplimentelor alimentare, este de luat în seamă.
Așa cum s-a întâmplat în ultimul secol, în lupta cu diverse tipuri de virusuri care au provocat pandemiile de care nu mai amintim, oamenii și-au dezvoltat o imunitate specifică la fiecare tip de virus. La trecerea în secolul XXI, mingea a ajuns în terenul coronavirusurilor. Și se pare că în următoarele două secole ele vor forma echipele cu care omenirea va trebui să se confrunte. Infectarea continuă, mai mult sau mai puțin lentă, a întregii populații a globului va creea și stimula deiferite tipuri de imunitate. Și dacă vom prepara vaccinuri, valabilitatea lor va fi variabilă în timp, în funcție de tipurile de variabilitate antigenică ale lor, de schimbările climatice și de felul în care lumea va gestiona poluarea mediului.
La sfârșitul pandemiei actuale, pe care sperăm să-l apucăm cât mai mulți dintre noi, se va trage o linie. Și cum după fiecare rău va veni și un strop de bine, să învățăm lecția și să fim mai pregătiți pentru viitoarele și inevitabilele confruntări bio-ecologice.
O tristă realitate peste care nu se poate trece este situația spitalelor din România la momentul declanșării crizei. Descentralizarea tuturor instituțiilor, recomandată și efectuată extrem de păgubos în ultimii 10-15 ani, a adus și spitalele în situația dezastruoasă organizatorică, cu impact negativ asupra calității actului medical.
Ministrul Nelu Tătaru a amintit într-o seară pe un canal tv că este necesară trecerea de urgență a spitalelor sub jurisdicția Ministerului Sănătății. Reintroducerea concursurilor naționale susținute la nivelul clinicilor universitare, pentru ocuparea posturilor de manager, director medical, șef secție, rod al depolitizării absolute, trebuie să fie pilonul organizatoric al unei adevărate reforme în sănătate.
P.S. Nu există o ființă care să aibă totul; cei care au încercat au eșuat.
