…Este întrebarea prin care poeta Denisa Popescu a lansat o provocare părintelui Lucian Grigore, cu prilejul unui eveniment cu tematică spirituală desfăşurat la Centrul Cultural. Tinerii aflaţi la începutul unei cariere se simt inevitabil atraşi de succes şi tot ce presupune acesta. Dar cum rămâne cu desăvârşirea spirituală? Este posibilă în contextul în care succesul, aşa cum este perceput astăzi, înseamnă de fapt o reuşită în carieră? Iată ce învăţături ne-a transmis preotul Lucian Grigore.
Cele două paradigme
„Omul se situează între două paradigme: cea a succesului şi cea a spiritualizării. Dacă vrem să plecăm de la acest aranjament al lucrurilor, s-ar părea că una nu are de-a face cu cealaltă. Persoana unui om nu contează în proximitatea reperelor lui, ci contează în proximitatea unor repere alese de Dumnezeu. În ceea ce priveşte situaţia succesului şi a insuccesului, acestea sunt de ordinul precarităţii. Ne amintim foarte bine cu câtă glorie s-au stins atâţia oameni despre care nu se mai ştie mare lucru sau poate nimic, sau se ştie foarte puţin din ceea ce s-a scris. Dar este important ca din acele vieţi noi să culegem învăţăminte şi să ne creăm propria noastră ordine de viaţă din întâmplări simple sau din unele grăitoare. Prin loviturile pe care Dumnezeu ni le dă, ne scoate de fapt din altele mai vechi, din nişte resentimente, poate fi o suferinţă care să ne copleşească, dar care să rezolve situaţia” – ne-a transmis părintele Grigore.
În faţa lui Dumnezeu
„Este adevărat că ne dorim într-adevăr succes şi ne dorim să rămânem în oarecare vizibilitate, lucrurile acestea intră în sfera precarităţii, se prăbuşesc, toate aceste imagini despre ce sau cine suntem nu contează în ochii oamenilor şi în faţa noastră, ci contează cine suntem în faţa lui Dumnezeu. Cu El ne întâlnim atunci când mergem la spovedanie, unde suntem în faţa Lui cu de-a întregul, cu toată conştiinţa noastră şi unde ne prăbuşim în regrete, în mărturisiri şi în promisiuni. Acesta este, de fapt, adevăratul tip al succesului. Spiritualizarea este, pe de altă parte, ceea ce mulţi oameni caută sub diferite chipuri şi aspecte, sunt perioade în care vine vremea să te gândeşti la tine însuţi, să cobori cu Dumnezeu în intimitatea propriei tale locuinţe şi să-ţi recuperezi de acolo sensurile existenţei tale: cine eşti, ce rost ai pe lume şi mai ales ce vrei să faci cu viaţa ta” – este de părere Lucian Grigore
„Să ne bucurăm de lucrurile mărunte”
„Este bine să adunăm lucrurile mărunte ale vieţii şi să învăţăm să ne bucurăm de ele. Adunând aceste lucruri putem da o mărturie pentru locurile prin care am trecut. Şi, de asemenea, putem da exemplu şi altora să urmeze această cale. Rostul creştinului este acela de a vedea care sunt paşii pe care Iisus i-a lăsat pe pământ şi de a călca pe ele în situaţiile pe care ni le rezervă viaţa.
Şi pentru că ne aflăm în această perioadă de post mai aspru, în perioada Săptămânii Patimilor, fiecare zi având un sens al trecerii Mântuitorului prin această lume, prin acestea încercăm să recuperăm din spaţiul dintre noi şi Dumnezeu” – a cuvântat părintele.
Ioana RADU