Cine mai pune, în România de azi, preţ pe cultura muncii? În ţara noastră mai este de valoare prietenia? Care este modelul de ţară spre care ne îndreptăm? Ce punem la temelia culturii, cu ce construim pereţii, din ce facem uşile, ferestrele şi acoperişul? Acestea sunt doar o parte dintre întrebările care şi-au găsit răspunsuri la emisiunea „Subiect de presă”, realizată de directoarea postului de televiziune „Antena 1” Piteşti, Cristina Munteanu, şi directorul ziarului nostru, Mihai Golescu, invitatul din platou fiind Octavian Mihail Sachelarie, director al Bibliotecii Judeţene.
România la televizor
Tema ediţiei, „România la televizor”, a căutat sensul pierdut al culturii care a devenit, în ziua de azi, „o specie rară”…
„Cultura înseamnă transformarea ideilor, tezelor pe care le preluăm din carte în comportamentul social; dacă mă comport ca atare, arăt ca o grădină lucrată, iar dacă nu, arăt ca un mărăciniş”, a găsit definiţia Mihai Golescu. „Putem vorbi de cultura meritocraţiei, de cultura economică şi socială. Cultura înseamnă infrastructură. Cultura şi educaţia care se propagă, acum, în România ne duc la un statut al bunăstării naţionale, la un sistem de norme şi de valori foarte serioase?”, a întrebat retoric Octavian Mihail Sachelarie.
O societate anomică
Trăim într-o societate anomică, adică fără norme de comportare, în care omul este complet dezorientat, debusolat, frustrat… De parcă asta n-ar fi fost de ajuns, în România mulţi oameni se cultivă în faţa micului ecran, având o… relaţie cu televizorul, trăind într-o realitate virtuală. „Numai că realitatea virtuală îşi face agenda ei, nu prezintă realitatea aşa cum este ea. Mai mult de atât, a devenit un curent de opinie, un judecător, un fel de drog care înseamnă că nu mai gândesc, domnule, cu capul meu, ci eu preiau. Aşa trăiesc eu, cum zice omul ăla de la televizor”, a atras atenţia Octavian Mihail Sachelarie.
Unde am pierdut busola?
„România îşi spală rufele murdare la televizor. Apar modele culturale nocive pe micul ecran. Unde am pierdut busola? Se întâmplă ceva anormal în România; toată lumea este conştientă de cangrena asta îngrozitoare: lipsa de educaţie”, şi-a spus părerea Cristina Munteanu.
„O mare parte din ceea ce se întâmplă rău în ţară este cauzată de needucaţie civică, politică etc… (…) Tranziţia este un concept care se aplică vieţii noastre de când ne naştem până murim. Întotdeauna suntem într-o tranziţie. Orice societate este într-o tranziţie. Nu asta este problema. Este important sensul unei schimbări, spre ce ne îndreptăm!”, a conchis Octavian Mihail Sachelarie.
O provocare pentru Simona Brătulescu
Ogorul culturii argeşene are şi plusuri, şi minusuri. A fost dat ca exemplu de bună practică unul dintre proiectele de succes, „Enciclopedia Argeşului şi Muscelului”, coordonată de prof. univ. dr. Petre Popa. Bilă albă au primit, de asemenea, specialiştii Muzeului Judeţean şi ai Centrului Creaţiei Populare, implicaţi în proiectul monografiilor rurale, 70 dintre localităţile argeşene având, în momentul de faţă, astfel de lucrări ştiinţifice. „Majoritatea monografiilor rurale din Argeş fac cinste şcolii monografice româneşti, întemeiate de Dimitrie Gusti”, a remarcat directorul Sachelarie. „Monografiile sunt ca firişoare de apă ce se adună în istoria naţională”, a apreciat directorul Golescu. Laude a primit şi Filarmonica Piteşti.
Ce-i lipseşte culturii argeşene? O strategie. O diagnoză. O direcţie principală a acţiunilor. Cultura bine făcută poate să aducă şi bani. Modele de urmat sunt Sibiul, Iaşiul, Clujul… Emisiunea s-a încheiat cu o propunere adresată Simonei Brătulescu, vicepreşedinte al CJ Argeş: provocarea este să-i adune la aceeaşi masă pe toţi factorii de decizie, pentru a pune la cale strategia de care are nevoie judeţul în plan cultural.
Mirela NEAGOE
