În fiecare seară îmi promit să nu mai deschid televizorul în ziua următoare. Şi asta pentru că planta care se cultivă zilnic pe mai toate canalele la concurenţă cu rapiţa şi cerealele de pe ogoarele înstrăinate ale ţării este violenţa, fizică şi verbală.
Pe unul dintre canalele TV consacrate este prezentat de la primele ore ale zilei necrologul accidentelor rutiere şi aeriene. Scene care „ne pot afecta emoţional”, precum atacurile cu arme albe (săbii şi cuţite), unele soldate cu decese, partide de K1 în parlament, agresarea persoanelor de ordine şi a elevilor şi copiilor din grădiniţe (inclusiv pălmuirea bebeluşilor în apa sfinţită la botez) abundă cu repetiţie în media şi mă bucur că ziua are numai 24 de ore. Aproape că nu există oraş în ţară fără clanuri de bruneţi înarmaţi până-n dinţi, care percep taxe de protecţie şi, mai nou, se constituie în gardă de corp pentru oamenii puterii. Ucenicii lor acţionează şi la sate, atacând şi jefuind bătrânii singuri şi ocazional pe drumurile naţionale, deghizaţi în autostopişti care plătesc cu lovituri mortale de cuţit „taxa de drum”. Se sparg bancomate, mascaţi neidentificaţi atacă în plină zi case de marcat din mici unităţi comerciale. Sunt atacate şi jefuite persoane singure, pe străzi mai puţin circulate sau la intrarea în scara blocului, sunt spulberaţi în voie pietonii de vârste diferite „pe trecere”, de bolizi conduşi de tineri raşi pe cap şi cu bărbi de dimensiuni scabroase.
Violenţa vestimentară este ubicuitară. Întâlnesc dimineaţa în centrul oraşului tineri şi tinere purtând blugi făcuţi praf care abia se ţin în câteva aţe şi etalează mădularele goale, învineţite de frig. Vremea uniformelor şcolare a trecut de mult, nici nu e obligatorie, dar de la decenţa lor până la diversitatea abracadabrantă a „ţoalelor” tineretului, care concurează Carnavalul de la Rio este cale lungă, presărată cu spinii modei absurde.
Violenţa verbală colindă în vocabularul uzual al tinerilor, precum şi la cozile care se practică încă la noi la diverse ghişee, pentru plata impozitelor sau preschimbarea documentelor (permis auto, paşaport, carte de identitate etc). În topul duelurilor verbale se află parlamentul, acolo unde legile se fac în corul presărat cu trivialităţi între adversarii politici, cu celebrul „dialog al surzilor”. Şi la locurile de muncă din unele unităţi bugetare salariaţii se ceartă între ei, mai să îşi scoată ochii.
Cazanul violenţei în România perioadei de tranziţie este în fierbere continuă, dar rufele rămân murdare. Se pare că şi în alte ţări din Europa şi din lumea largă „criză de linişte” ca acum n-a mai fost de mult. Coreea de Nord îşi încordează muşchii atrofiaţi de foame, islamicii invadează Europa fără a se ajunge la un consens între dorinţele lor şi putinţele ţărilor gazdă, iar atacurile teroriste apar oriunde şi oricând, curmând zeci şi sute de vieţi ale unor oameni paşnici, femei, copii şi bătrâni.
Liderii marilor puteri încearcă să îşi extindă sferele de influenţă şi nu se concentrează suficient asupra măsurilor de prevenire a schimbărilor climatice care pun în pericol, într-un viitor nu prea îndepărtat, însăşi viaţa planetei Pământ.
Seismologii spun că sunt de preferat cutremurele de grad mic şi mediu, chiar cu o frecvenţă în creştere, pentru că ar diminua riscul unor mişcări tectonice de amploare, devastatoare.
Revenind la noi, avem mare nevoie de pace socială, prin colaborare continuă între guvernanţi cu programele lor de dezvoltare uneori nepotrivite şi sindicate şi ONG-uri, pentru armonizarea schimbărilor cu nevoile vitale ale populaţiei de toate vârstele.
PS. Omul modern trebuie să aibă curajul de a face faţă adevărurilor incomode.
