Aşa cum v-am informat, contractul pentru realizarea studiului de fezabilitate al autostrăzii Piteşti-Sibiu se reziliază la mai bine de doi ani de la începerea sa, iar studiile geotehnice şi proiectarea nu au fost făcute decât pe secţiunile relativ simple din capetele autostrăzii: Sibiu-Boiţa şi Curtea de Argeş-Piteşti. Autostrada Piteşti-Sibiu este un proiect care dă măsura incapacităţii CNAIR de a gestiona investiţii de o asemenea dimensiune. Asistăm de 10 de ani la o comedie de erori şi stângâcii, în timp ce România rămâne ruptă în două de Munţii Carpaţi. Şi când te gândeşti că împăratul Traian voia acum 2.000 de ani să realizeze un drum care să asigure legătura pe actualul culoar pan-european IV care include şi autostrada mult dorită de argeşeni şi nu numai!Istorie recentă
O scurtă istorie a acestui contract care se reziliază: conform caietului de sarcini, pe secţiunile din capete studiul trebuia să fie gata în cinci luni, adică în decembrie 2015. Apoi la un an de la începere, în iulie 2016, trebuia să fie gata tot studiul pe cei 120 km. Iar la 17 luni de la începere, în decembrie 2016, s-ar fi finalizat contractul odată cu obţinerea acordului de mediu. Termenele nu s-au respectat. Aşadar, trebuie o licitaţie internaţională făcută ca lumea. În al doilea rând, un proiect de complexitatea şi valoarea autostrăzii nu poate fi gestionat de CNAIR. Aceeaşi structură care cu chiu, cu vai abia reuşeşte să facă o centură de oraş de la câmpie nu are capacitatea de a manageria un proiect atât de complex, precum o autostradă montană. Soluţia? O structură nouă, o echipă de profesionişti plătiţi corespunzător, lăsaţi să-şi facă treaba fără interferenţe politice. Fără aceste măsuri nu vom reuşi nici în 10, nici în 20 de ani să facem autostrăzile montane. E momentul unui „reset” în Transporturi. Cerem tuturor forţelor politice să discute serios un pact pentru profesionalizarea marilor investiţii din România.
Istorie veche
Împăratul roman Traian avea în plan construirea unui coridor european de la Marea Neagră până la Atlantic. Aadică traseul de la Constanţa la Piteşti, Sibiu şi aşa mai departe. Din pacate, Traian a murit în anul 117. După el, în anul 328, Constantin cel Mare (care îl vedea pe Traian ca fiind cel mai mare lider şi manager şi voia să-l depăşească) a construit un al doilea pod de 2,3 km ce se continua pe Valea Oltului. „Azi, după 1.900 de ani, avem tot două drumuri peste Dunăre, plus Porţile de Fier”, spune Vasile Iuga, partener PwC Romania. În perioada dinaintea Regulamentului Organic (pe la 1830), amenajările de drumuri şi poduri erau provizorii, majoritatea drumurilor urmând trasee naturale, de-a lungul văilor, cu ocoluri, evitând lucrările de artă. De exemplu, un astfel de traseu era Bucureşti – Piteşti – Curtea de Argeş – Câineni – Turnu Roşu. „În doi ani, sub genovezul Blasius, se construiesc 450 km de drumuri la cele mai înalte standarde ale drumurilor romane care au rezistat până în secolul XIX, iar în secolul XX s-a turnat direct asfalt peste ele. În 10 ani, romanii au făcut în Dacia 450 km de drumuri şi 20 de poduri extrem de complicate. Densitatea de drumuri din Dobrogea e comparabilă cu cea de azi. Până şi TransAlpina e o copie a unui vechi drum roman”, ne spune şeful PwC. Iar acum – vai şi amar!
Prezent
70% din exporturi merg spre UE. Dacia de la Mioveni este un exemplu. Prin urmare, ar trebui să fim obligaţi să facem autostrăzile A1 (inclusiv Piteşti-Sibiu, deci) şi A3, ca să nu riscăm fragmentarea excesivă a României. În plus, România va continua să fie izolată la exterior cu riscul de a deveni o ţară marginală, ocolită de marile fluxuri de investiţii. Guvernanţii ar trebui să lase orice urmă de interes propriu deoparte şi să facă din autostrăzi o prioritate naţională. Altfel, să plece şi să lase locul altora mai capabili!
