Cuca – o comună cu perspective în dezvoltarea pomiculturii şi a zootehniei

Georgel Cristinel Deaconu

Primar: Georgel Cristinel Deaconu
Viceprimar: Ion Călin
Secretar: Ionel Catrinescu
Contabil-şef: Nicolae Alin Săraru

***

* Sate componente: Cuca (reşedinţă), Bălţata, Bărbălani, Cârceşti, Cotu, Crivăţu, Lăunele, Măcăi, Măneşti, Sineşti, Stănicei, Teodoreşti, Valea Cucii şi Vonigeasa;
* Suprafaţa totală: 5.159 ha (peste 2.400 ha pădure, 120 ha în intravilan; restul, în extravilan);
* Atestare documentară: 1 septembrie 1545;
* Ziua comunei: marcată de sărbătoarea Rusaliilor.

În încercarea noastră de a surprinde spiritul satului argeşean în anul Centenarului Marii Uniri am ajuns, deunăzi, la… Cuca Măcăi. Sintagma este cunoscută, însă pun pariu că puţini ştiu de existenţa aşezării ce-şi află povestea numelui într-o istorioară legată de unificarea a două comune, Cuca şi Măcăi. Meleagurile puternic ozonate de păduri nu-s chiar la… capătul pământului, aşa cum ne-ar duce cu gândul denumirea asimilată astfel de „gura lumii”. Comuna Cuca, „vedeta” de astăzi a proiectului nostru, se află la câţiva kilometri distanţă de unul dintre cele mai circulate drumuri din ţară, Piteşti – Râmnicu-Vâlcea. Actualul primar, Georgel Cristinel Deaconu, îşi descrie localitatea pe care o conduce ca fiind „un colţ de Paradis”. Cuca are perspective în dezvoltarea pomiculturii şi a zootehniei. Liniştea şi aerul ozonat de păduri sunt alte puncte forte ale comunei pentru care am întocmit fişa monografică.

O învrăjbire de patru decenii

În trecut erau două comune: Cuca şi Măcăi. Încă din 1897 s-a încercat, fără sorţi de izbândă, unificarea lor, în acest răstimp fiind alipite şi despărţite de vreo nouă-zece ori! Fiind moşneni, oamenii din Măcăi erau nemulţumiţi că îşi pierd identitatea prin unificare, întrucât cei din Cuca erau clăcaşi, deci mai amărâţi. Abia în 1937, prin Decret Regal, duşmănia a fost risipită, dar în colbul timpului a rămas „eticheta” pusă celor care se judecau non-stop: „Vă certaţi de parcă aţi fi de la Cuca-Măcăi”, li se zice oamenilor care nu cad la pace. Fostul primar, Gheorghe Cernătescu, spune că etimologia comunei Cuca provine de la faptul că pe aceste meleaguri sunt construite case ce au pe acoperiş o ferestruică prin care intră lumina, numită „cucă”.

Investiţii în 2018

Chiar şi sediul Primăriei Cuca, unde-şi are baza şi Consiliul Local, poartă simbolul localităţii pe acoperişul său (cuca). Fiindcă veni vorba despre autorităţile locale, redăm mai jos lista cu obiective de investiţii pe anul 2018:

– Construcţia unul alt sediu al dispensarului uman;

– Modernizarea unor drumuri de interes local (pe o lungime de aproape 4 km);

– Înfiinţarea reţelei publice de apă uzată şi a staţiei de epurare;

– Amenajarea toaletelor interioare la şcolile Lăunele, Măcăi şi Cârceşti;

– Reparaţii capitale la Şcoala Lăunele (fosa septică);

– Achiziţionarea unui utilaj multifuncţional pentru serviciul ISU;

– Elaborarea Planului Urbanistic General al comunei.

Sediul Primăriei şi al Consiliului Local

Personalităţi locale

* Profesorul de muzică Miron Cernătescu, absolvent de Conservator, constructor de instrumente muzicale (a făcut chiar o invenţie la naiuri, pentru ca sunetul să nu se altereze, înlocuind ceara de acordaj cu un cilindru). Fiica sa, Dalila Cernătescu – naistă de talie internaţională, doctor în muzică – a cunoscut popularitatea şi succesul scenei de la vârsta de cinci ani, vorbindu-se la vremea respectivă despre ea ca despre un geniu;

* Prof. univ. Ion Tănase, doctor în chimie;

* Mircea Ghiţulescu, critic şi istoric literar, cronicar dramatic, eseist şi prozator.

Aşezare geografică

Comuna Cuca se află la marginea de vest a judeţului Argeş, la limita cu Vâlcea. Este străbătută de şoseaua judeţeană DJ 703, care o leagă spre nord de Morăreşti şi spre sud de Ciomăgeşti, apoi în judeţul Olt – de Topana, Făgeţelu, Spineni, Tătuleşti, Optaşi-Măgura, Sârbii-Măgura, Corbu, Icoana, Tufeni şi, mai departe, în judeţul Teleorman – de Balaci şi Siliştea-Gumeşti.

Monumente

În comună se află trei monumente istorice de arhitectură de interes naţional: bisericile de lemn din Bărbălani – „Adormirea Maicii Domnului” (1790), respectiv „Sfinţii Voievozi” (1828-1832) – şi „Intrarea în Biserică” (1806) din Valea Cucii.

Puncte tari

– Bazin pomicol productiv (pretabil plantaţiilor de pruni, măr etc.);

– Producătorii agricoli aprovizionează unele pieţe din judeţ şi din ţară cu fructe proaspete, asigurând materia primă pentru producerea conservelor (dulceţuri, magiun, compoturi) şi a ţuicii;

– Modernizarea târgului tradiţional cu spaţii conforme activităţilor de comerţ (deschis de Rusalii şi de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel);

– Există preocuparea de a continua îndeletnicirile vechi: pomicultura şi creşterea animalelor;

– Reţea de apă în toate satele;

– Drumuri comunale asfaltate;

– Iluminat public stradal asigurat în toată localitatea;

– Telefonie fixă şi mobilă, internet, reţea de cablu în toate satele, televiziune locală;

– Forţă de muncă disponibilă;

– Şcoli modernizate, cu grupuri sanitare proprii;

– Centru de permanenţă medicală;

– Dispensar uman (cu un alt sediu aflat în construcţie);

– Cabinet de stomatologie;

– Bază sportivă (cu nocturnă);

– Oameni ospitalieri, gospodari şi credincioşi.

Puncte slabe

– Starea deplorabilă a DJ 703 (se circulă anevoios pe un drum judeţean de piatră, presărat cu gropi pe o distanţă de peste 3 km);

– Starea jalnică a DJ 678E (necesită reabilitări, întrucât pe o distanţă de 800 de metri şoseaua este – şi la propriu, şi la figurat – la pământ, fiind distrusă de alunecări de teren şi ruperi de carosabil);

– Starea neconformă a căminelor culturale (necesită construcţii noi);

– Lipsa reţelelor de gaze şi de canalizare;

– Fărâmiţarea terenurilor agricole;

– Lipsa investitorilor.