În Bucureşti creşte zilnic numărul infectaţilor cu Covid 19. Se va ajunge în curând la o incidenţă de 20/1000 locuitori. Firesc, ca în orice mare aglomerare urbană, răspândirea perfidului virus este greu de încetinit, nicidecum de oprit atâta timp cât numărul celor vaccinaţi este în continuare mic. Cu toate acestea, după cum a anunţat Patriarhia Română, pelerinajul tradiţional din ziua de 27 octombrie nu se anulează! Nici autorităţile nu au impus asta pentru că, se ştie, interzicerea manifestărilor religioase constituie un subiect extrem de sensibil într-o ţară cu o populaţie ortodoxă într-un procent de peste 90%. Grupuri de credincioşi argeşeni şi musceleni se mobilizează în aceste zile pe reţelele de socializare astfel că în ziua prăznuirii Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, sute de oameni plecaţi cu microbuzele sau maşinile personale din Piteşti, Câmpulung şi Curtea de Argeş vor ajunge pe Dealulul Mitropoliei. În mare parte, sunt aceiaşi care au participat şi la pelerinajul din capitala Moldovei, de la Iaşi, în urmă cu două săptămâni, când au mers să se închine la racla Sf. Cuv. Parascheva.
Cum prognoza meteo este încurajatoare, anunţându-se temperaturi ridicate şi cer senin, iar distanţa până la Bucureşti nu este mare, este de aşteptat ca numărul argeşenilor şi muscelenilor care se vor alătura pelerinilor veniţi din toată ţara să fie mult mai mare, deoarece accesul nu este restricţionat în funcţie de certificatul verde, aşa cum se presupunea. Evlavia pentru Sf. Dimitrie cel Nou este foarte mare, el fiind grabnic ajutător celor care se roagă şi ating racla lui. De-a lungul vremii, sunt numeroase mărturiile celor care susţin că şi-au găsit alinarea suferinţelor trupeşti şi sufleteşti ori rezolvarea multor altor probleme, după ce şi-au plecat genunchii în Catedrala Patriarhală şi au implorat mila Sf. Dimitrie! Despre el se ştie că mari minuni a săvârşit de-a lungul timpului, chiar şi o ciumă contenind prin voia sfântului ale cărui rugăciuni le ascultă Dumnezeu, râvna lui fiindu-I bineplăcută.
Mila Cuviosului se revarsă şi acum asupra oamenilor care îşi pun nădejdea în el, iar ea a ajuns proverbială până în zilele noastre, deşi sfântul a trăit în secolul al XIII-lea! Se spune că într-o zi, umblând prin iarba înaltă, a strivit fără să vrea puii dintr-un cuib de pasăre. S-a simţit vinovat şi şi-a pedepsit piciorul cu care greşise, neîncălţându-se trei ani, nici vara, nici iarna, în chip de ispăşire!
