De câte ori dau o fugă la ţară, dau fuga şi pe deal. Adică pe izlazul din capul satului, care se tot sălbăticeşte de la un an la altul, pe măsură ce mărăcinii, ţipirigul, păişul câştigă teren în detrimentul ierbii păşunabile. Nu mă încântă atât priveliştea care se deschide către oraşul regal şi munţii din zare, cu Cozia, Negoiu şi Moldoveanu, cât mă amărăşte dezordinea păşunii obşteşti, lăsate de izbelişte.
Când eram copil, mergeam alături de tata, de ceilalţi săteni, să prestăm „zile pentru păşunat”, curăţind izlazul de mărăcini, făcând bălţi pentru adăpatul animalelor ş.a.m.d. Din păcate, bunul ăsta obicei a dispărut, în schimb sunt destui „oameni săraci” care primesc ajutor social, dar nu prestează o zi pentru toaletarea păşunilor, fiindcă… n-au animale. Pare logic, după ei, absurd, dacă este să raţionăm că nu facem astfel decât să încurajăm lenea plătind asistenţă socială. Banii cu care asistaţii se cinstesc de dimineaţă până-n seară la noile bodegi ale privatizaţilor.
În fine, mă apucă aşa o furie de scris, fiindcă odată urcat în Dealul Ogrăzii, dau într-una din zile peste trei tractoare. Semn bun, mă gândesc eu: te pomeneşti că viceprimarului Vasile Preda – că Valea Danului nu mai are primar, a demisionat! – i-a dat prin cap să are izlazul, să stârpească ţipirigul şi ferigile care s-au întins mai rău ca pecinginea. Bravo lui! Dacă-i aşa, la alegeri o să dea lovitura. Băiat deştept, mă gândesc, a lucrat vreo patru ani în Anglia, a venit de acolo cu o nouă atitudine faţă de muncă, cu ştiinţa de a face ceva, util, desigur. Nu doar în ideea că vin alegerile, cum s-a cam întâmplat până acum.
Şi meditând la destinul comunei mele, nu ştiu de ce-mi vine în minte cutezătoarea întreprindere a unui chirurg american, Robert White, care se tot antrenează de o vreme să reuşească transplantul unui cap de om pe alt corp. Cred că un asemenea chirurg ne-ar trebui şi-n comuna mea natală. A fost înzestrată cu un mare potenţial natural, economic şi uman, dar, se pare, nu şi cu un cap de „grădinar” inteligent care s-o bine grădinărească. În anii postdecembrişti, păşunea comunală n-a mai fost îngrijită, doar… păşunată, cum s-a întâmplat şi cu cea montană. Unde a fost construită o stână, iar ulterior s-a constatat că-i făcută fără cap, nu-i potrivită, ar trebui dotată cu… frigidere ca să se păstreze brânza de burduf. Deocamdată, deşi nouă, plouă în ea. Tot fără cap a fost deschis şi fermoarul drumului asfaltat la Verneşti, pentru a fi introdusă canalizarea şi apa potabilă. Rezultatul? A fost stricată bunătate de drum, făcut ca la carte de faimosul drumar inginerul Marin Meculescu, dar verneştenii n-au nici apă, nici canalizare. Iar primarul care a avut astfel de iniţiative se află în puşcărie, expediat acolo de DNA.
Cu toate astea în minte, dau ocol izlazului şi mă întorc acasă. Pe drum, mă ajunge o maşină încărcată cu buşteni de fag. Aşadar, zic, ăsta era rostul tractoarelor. Să extragă lemnul din terenul mai greu accesibil, nu să are păşunea. Şi, ajuns în sat, aflu că nu doar eu gândesc aşa, ci mai toţi cei cu care mă întâlnesc şi mă întreabă dacă ştiu cine jefuieşte din nou copacii din perimetrul obştesc.
Nu ştiu, dar îl întreb pe viceprimarul Vasile Preda care-i ţine locul primarului. Acesta îmi spune că primăria e beneficiarul fagilor tăiaţi din izlaz. De ce să dea bani pe lemnele cu care urmează să încălzească primăria, şcoala, dispensarul? A găsit nişte sponsori pentru transport şi treaba asta nu-l costă decât tăierea propriu-zisă a copacilor de către o firmă autorizată. Bună treabă, de gospodar, dacă tot cade pădurea pe noi, dar cum rămâne cu păşunea? E ceva mult mai complicat, fiindcă vicele s-a consultat şi cu specialistul Creangă de la OSPA, feriga şi ţipirigul nu dispar aşa uşor. Oricum, în acest sens a demarat un studiu pastoral să vadă cu ce şi cum trebuie intervenit şi pe păşunea montană, şi pe cea din comună pentru a o ameliora. Dar nu se pot face toate odată. Deocamdată, lucrează la îmbunătăţirea drumului neasfaltat. A reuşit să aducă vreo 40 de maşini cu piatră spartă la un preţ foarte bun. Poate că la anul va reuşi să şi asfalteze acolo unde a pus piatra. Şi a mai reuşit ceva la care chiar nu se aştepta. Noul preşedinte al Consiliului Judeţean, Dan Manu, deşi-i pesedist, iar el liberal, i-a alocat cea mai mare sumă din judeţ, peste un miliard şi jumătate în bani vechi, pentru reabilitarea toaletelor şcolare şi pentru fosele aferente. Cu stâna de la munte este mai greu, crede că va trebui s-o transforme într-o pensiune sau altceva, ca să recupereze investiţia făcută fără cap. Lucru ce trebuie făcut şi spre a putea exploata reţeaua de apă potabilă pentru care a fost spart drumul.
La Valea Danului urmează din nou alegeri. Fostul primar Vasile Dina nu mai poate candida, având o daraveră de proces cu justiţia, pe motiv de incompatibilitate. Poate că va fi achitat până-n alegeri, poate nu. Cert este că aici se impune un „transplant” de cap, dacă locuitorii vor ca aşezarea lor să prospere, cum se întâmplă acolo unde a fost găsit capul potrivit pentru „trupul” potrivit. S-o potrivi oare al „englezului” care zice că nu-şi doreşte decât o legislatură să probeze că se poate face treabă şi cu sabia DNA deasupra capului? S-o vedem şi pe asta! Că altminteri am văzut destule năsărâmbe aici.
Mihai GOLESCU
