Priviţi în jurul vostru la clădirile din Piteşti. În special la casele monument. Este imposibil să nu observaţi că multe dintre ele sunt lăsate de izbelişte: Casa Dogaru şi Hanul Gabroveni de pe strada Sf. Vineri, Casa Aron Bălulescu (actualmente sediul Uniunii Artiştilor Plastici) de pe strada Târgul din Vale, Casa Vrăneanţu din Popa Şapcă ş.a.m.d. Proprietarii care şi le-au însuşit în urma retrocedărilor par că nu dau doi bani pe ele. Este posibil ca ei să-şi dorească renovarea şi înfrumuseţarea lor, dar nu dispun de fondurile necesare. În altă ordine de idei, la arhitectura „gri” a municipiului contribuie şi blocurile a căror faţadă a fost cârpită pe ici, pe colo, după posibilităţile fiecăruia. Mergeţi în Războieni ca să vedeţi în ce hal de transformare au fost supuse imobilele. Locatarii au construit balcoane improvizate şi tot soiul de anexe, majoritatea nefinisate. În fine, deşi poate părea exagerat, zidurile care delimitează proprietăţile contribuie şi ele la o imagine dezolantă, fiind mâzgălite cu spray de tineri cu veleităţi… artistice. Prin urmare, arhitectura şi arta la Piteşti suferă.
Arta grafică – o soluţie
Există însă modele din afară care pot fi însuşite şi care pot aduce o schimbare în bine. Spre exemplu, primăria ar putea amenaja în parcuri locuri speciale pentru pasionaţii de graffiti. Astfel, tinerii nu ar mai mâzgăli zidurile sau faţadele clădirilor şi şi-ar dezvolta aptitudinile artistice fără să fie „urecheaţi”. Cei talentaţi ar putea fi ulterior solicitaţi pentru lucrări complexe. Am văzut în multe ţări europene (ce să mai spunem de Statele Unite, acolo unde graffiti-ul e o artă recunoscută şi desăvârşită) exemple care pur şi simplu îţi taie respiraţia. Clădiri banale pe lângă care ai trece fără să bagi seama de existenţa lor au devenit în câteva săptămâni adevărate puncte de atracţie. Spray-ul colorat poate face minuni dacă pică pe mâinile cui trebuie. La noi, această artă e deocamdată la cel mai jos nivel, prin urmare e şi criticată. Ce ar fi totuşi să le dăm credit tinerilor, să-i lăsăm să se exprime şi să-i provocăm la competiţii în acest domeniu? Sunt convins că lucrurile s-ar îndrepta în direcţia potrivită şi, mai mult decât atât, am înviora un pic oraşul ăsta care se trezeşte la viaţă de două ori pe an: la „Simfonie” şi la „Toamna piteşteană”.
George OLTEANU
Sursa foto: boredpanda.com
Un Comentariu
ELENA DELIA DUMITRICA
Cred ca se poate da o sansa , dar numai cunoscatorilor; altfel, riscam sa vedem pe cladirile nostre tot felul de „mazgaleli”, care mai de care mai colorata . La cata libertate si-au luat cetatenii, credeti ca poate cineva sa tina situatia sub control? Toti „neavenitii” s-ar apuca sa manuiasca sprayul si s-ar alege praful de toate monumentele noastre si de cladirile orasului (n-as spune ca pana acum mai-marii nostri ar fi acordat o atentie deosebita monumentelor, dar cred ca se poate si mai rau). S-ar putea incepe cu amenajarea unor spatii destinate acestui tip de …cum s-o chemam?