Pe mulţi dintre noi, frica ne domină, într-un fel sau altul, din zori până peste noapte. O frică „modernă” care s-a înfiripat şi se tot diversifică.
Iată, când şcolile sunt în activitate, curţile acestora sunt pline de părinţi ori bunici gata să-i conducă pe copii acasă. La coborârea din autobuz se controlează omul dacă mai are portofelul ori telefonul. În avion ţi-e frică de vreo bombă ori deturnare. Mergi la bancomat şi te gândeşti dacă nu cumva s-a spart contul. Deschizi calculatorul şi te cuprinde teama să nu fi fost virusat.
Să mergi singur prin parc, mai ales pe înserat, nici vorbă!! Se duc băiatul şi fata la un club de noapte, nu dormi până nu se întorc de frica unor dezastre, aşa cum au mai fost, de teama de a nu aluneca în vreun anturaj dubios.
Parchezi maşina mai alături, ca de obicei, îţi trece un fior să nu fie zgâriată. Merge gospodina la piaţă îndoindu-se de alimente des contrafăcute. Pleci în concediu, nu ştii cum găseşti uşa la intrare, încuiată ori ba.
Acestor forme de frică li se adaugă cea aproape zilnică a existenţei locului de muncă, mai are firma comenzi ori nu? Ca o poluare civică, frica avansează tot mai mult cauzată fiind, în majoritatea situaţiilor, de răufăcători ce nu mai au nicio frică, nici de Dumnezeu, neştiind de povaţa: „De faci rău, teme-te!”
Soluţiile salvatoare se lasă aşteptate. De unde? De la cine? Întrebări, deocamdată, fără răspuns.
C. BUJDOIU
