Un eveniment m-a făcut să plec vreo două zile din Argeş şi să nu am timp să accesez internetul. La întoarcere aveam să constat că lumea parcă luase foc. Motivul: Vila „Florica”. Aşa cum ştiţi, preşedintele Klaus Iohannis a atacat la Curtea Constituţională legea care prevede alocarea fondurilor pentru achiziţionarea de către Ministerul Culturii a domeniului din Ştefăneşti care a aparţinut Brătienilor. Ei bine, când am deschis poşta electronică am fost copleşit de zecile de comunicate primite care exprimau stările diverselor instituţii: şocul, cele de la Consiliul Judeţean, supărare – de la PSD, nedumerire – de la PNL care nu mai ştia cum să justifice gestul lui Iohhanis care a fost preşedinte al PNL. Dincolo de arătatul cu degetul, trebuie spus că parcă retrăim evenimente din celebrul roman „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. O lume nebună, nebună, în care niciun reper nu mai pare să fie la locul său. O lume în care valorile reale sunt aruncate fie şi la coşul de gunoi al istoriei, iar în manuale îşi fac loc prezentatori mai mult sau mai puţin dubioşi de televiziune. Ce rost ar mai avea, atunci, să recupereze statul brăţări dacice? De ce să cumpere opere ale lui Brâncuşi? De ce să dea bani pentru reabilitarea casei memoriale a lui Liviu Rebreanu din Valea Mare? Contează atât de mult forma (adică dacă este vorba despre o lege sau despre o ordonanţă de Guvern) şi nu conţinutul? În plus, până acum parcă era criticat faptul că Guvernul emite prea multe ordonanţe, iar când este adoptată o lege punctuală – să fie salvat un tezaur – aceasta este atacată la Curtea Constituţională! În acest ritm, vom ajunge să spunem că nimic din ce e românesc nu ne mai interesează ca stat. Lasă să facă alţii jocurile pentru noi!
