În mediile academice, în instituţii, pe stradă, la piaţă, în autobuz, doar un subiect la ordinea zilei: vaccinarea! Trebuie sau nu, cât e de eficient, să avem sau nu încredere, e rodul bunelor intenţii ale oamenilor de ştiinţă sau o „armă” de distrugere în masă? Zeci de întrebări. Nici spaţiul sacru al lăcaşurilor de cult, fie ele biserici de mir sau mânăstiri, nu este ocolit de valul frământărilor. Părintele Calinic Argeşeanul, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, a făcut o analiză şi a comentat diverse aspecte ale problemei.
Să gândim universal!
Prin intermediul mass-media, întâiul păstor al eparhiei Argeşului şi Muscelului şi-a făcut cunoscut punctul de vedere referitor la subiectul arzător. Cu atât mai mult cu cât, atât în mediul bisericesc, dar mai ales în cel mănăstiresc, se vehiculează diverse teorii, unele mai năstruşnice decât altele. Nu puţini sunt membrii clerului care nu îndeamnă credincioşii să se vaccineze, iar din peisaj nu lipsesc nici câţiva monahi care, fie şi în şoaptă, acreditează ideea că nu atât Covid 19, ci însuşi vaccinul ne va grăbi sfârşitul! Înaltpreasfinţitul Calinic îşi propune să pună lucrurile la punct, în făgaşul lor firesc: „E vorba de prevenire. Să apreciem eforturile colosale care s-au făcut pentru stingerea acestei epidemii. Nu trebuie să fim dispersaţi în opinii. Că nu e o problemă doar într-o anumită ţară, ci e pe tot mapamondul povestea asta. Nu îmi place să zic „global”, dar universal, da, să gândim universal, în context. Şi remediile care se recomandă, nu doar tratamentul pentru cei deja infectaţi, dar şi acest vaccin care a fost aşteptat de toată lumea, să înţelegem şi să acceptăm că este spre binele oamenilor, nu pentru distrugerea lor”.
Ierarhul preţuieşte strădania celor care au lucrat pentru a se crea acest vaccin: „Este încurajator faptul că nu a descoperit vaccinul numai o ţară. Ci în mai multe ţări. Au lucrat oameni de ştiinţă, cu competenţe deosebite. Vaccinul este verificat şi omologat. Cercetarea s-a făcut cu mult realism ştiinţific, iar efectele celor care s-au vaccinat până acum sunt îmbucurătoare. Procentul efectelor adverse este infim, dintr-o sută de mii de oameni, vreo trei sute au avut ceva efecte minore, o mică umflătură, o oarecare greaţă…” În egală măsură, ÎPS Calinic crede şi în transparenţa şi sinceritatea celor aflaţi în fruntea ţării, la Ministerul Sănătăţii: „Să fie atenţi oamenii, că pe site-ul ministerului apare şi numărul celor care au resimţit diverse mici efecte negative în urma vaccinării, iar dacă voiau să ne facă rău, nu ar mai fi anunţat aşa ceva, ar fi ascuns.”
Înţepătura… o artă
Arhiereul a trecut, din punct de vedere medical, prin momente grele în urmă cu câțiva ani când a suferit o operaţie la inimă. Dumnezeu i-a îngăduit lungime de zile, dar experienţa trăită l-a făcut să analizeze altfel menirea cadrelor medicale, nu doar a chirurgilor care operează. „Mi-au făcut injecţii, şi la mine e greu că se ascund şi venele… Dar mi-am dat seama ce înseamnă ca un asistent sau asistentă să aibă mâna uşoară, cum se spune, să nici nu simţi…” Părintele Calinic crede că şi în cazul vaccinării, trebuie să fie oameni extrem de pricepuţi care să empatizeze cu cei care urmează a fi imunizaţi. „Problema nu este vaccinarea în sine, ci cadrele medicale care o fac. Asta e o lucrare de mare artă. Asemeni unor artişti trebuie să lucreze, iar statul să îi răsplătească, să fie bine plătiţi. Celor care se ocupă cu asta, cu vaccinarea efectivă, le trebuie har şi mulţi au de la Dumnezeu, iar oamenii care merg la aceste centre să facă vaccinul simt harisma lor”.
Şcoala online, o bucurie!
O altă mare problemă adusă nu doar în societatea românească, ci în toate ţările, cu ocazia apariţiei Covid 19, este închiderea şcolilor. Trecerea la sistemul de predare online, atât la nivelul claselor primare, cât şi al gimnaziului, liceului şi al facultăţilor a bulversat deopotrivă elevi, studenţi, cadre didactice. Părinţii copiilor sunt afectaţi din plin, unii dintre ei fiind nevoiţi să renunţe la locurile de muncă pentru a-şi supraveghea micuţii acasă, lăsând la o parte faptul că unele familii nu dispun de tehnologia optimă. Trecerea de la socializarea din clase la sistemul online a fost resimţită de fiecare în parte în mod diferit. Sunt destule voci care cred dimpotrivă, că mediul virtual este mai bun. Întâiul ierarh al Argeşului şi Muscelului este în tabăra optimiştilor care văd partea plină a paharului: „Pentru copii, şcoala online e ca o bucurie! Precum o vacanţă permanentă. Am auzit caz, mi s-a povestit, al unei mămici care ştia că şcolarul este în cameră, în faţa computerului, la ore. Dar a trecut mult timp şi nu-l mai auzea. Când a mers la el, ce să vadă? Micuţul, trezit foarte devreme, adormise în faţa ecranului. Iar învăţătoarea, atât de grijulie, i-a ocrotit somnul, la fel şi ceilalţi colegi. Când s-a trezit, a continuat ora… Ce frumos!”
Profesorii, mai responsabili
Lăsând gluma la o parte, ÎPS Calinic priveşte aspectul învăţământului online şi din alt punct de vedere, economic, iar argumentele sale sunt imbatabile: „Mai e un aspect la care oamenii nu se gândesc. Eu nu ştiu cine a inventat asta şi de ce trebuie să fie aşa, să înceapă şcoala toamna şi să se termine primăvara! Păi ce cheltuieli sunt la bugetul ţării pentru încălzirea şi curentul atâtor şcoli pe timp de iarnă? De asta nu se ţine cont? În felul acesta se face mare economie!” Mai mult decât atât, arhiereul, ca unul care a fost fondatorul Facultăţii de Teologie din Piteşti şi cunoaşte bine fenomenul, susţine că în mediul online profesorii devin mult mai responsabili: „La clasă, doar în faţa elevilor, a copiilor, mai mergea să predea cumva, să le vorbească, să se comporte după cum aveau ei starea, au fost cazuri, se ştie. Ei bine, prin metoda online, lucrurile se schimbă, profesorul trebuie să aibă o ţinută impecabilă, prestanţă, atitudine, să îşi facă datoria aşa cum trebuie pentru că poate fi văzut de multe persoane, nu doar de elevii pe care îi avea în faţă, la clasă…”
Preoţii nu fac parte din comunitate?
Deşi se duce o campanie intensă prin toate mijloacele de informare în masă, pentru a convinge oamenii de eficienţa vaccinului, nu toţi vor accepta. Pe de altă parte, preoţii, ca orice cetăţeni, au dreptul la opinie personală şi nimeni nu le impune nimic. Totuşi Părintele Calinic Argeşeanul subliniază răspicat: „Preoţii, ca toţi ceilalţi, să se informeze foarte bine şi să conștientizeze singuri importanţa vaccinării. Dacă suntem laolaltă şi cu toţii avem acest scop comun, să scăpăm de epidemie, atunci preoţii nu fac parte din comunitate?” De altfel, a fost întocmită deja o situaţie cu numărul preoţilor de pe cuprinsul eparhiei noastre şi arhiereul speră să nu existe cazuri de slujitori ai altarelor „rebeli”. Ei nu vor fi constrânşi, însă se speră să ajungă din convingere personală la centrele de vaccinare.
Cip… cirip-ul e la cap!
Personal, ÎPS Calinic este dispus să accepte vaccinarea, însă a făcut precizarea că nu va lua decizia singur, ci împreună cu medicul de familie şi mai ales cu medicii care l-au operat în urmă cu câtva timp, pentru a afla dacă, ţinând cont şi de vârstă, există vreun risc major la care s-ar expune. Dacă aceştia îşi vor da acordul, atunci arhiepiscopul nostru va merge să se vaccineze, chiar dacă, recunoaşte, îi e teamă, nu de vaccin, ci de ac! Cât priveşte teoriile conspiraţioniste care circulă în ultima vreme, ierarhul spune, zâmbind: „Păi oamenii nu citesc, nu se informează. De la începutul pandemiei şi până acum, e extraordinar de mare numărul celor vindecaţi. Vaccinul nicidecum nu a existat înainte de apariţia Covid, drept dovadă că se procură greu şi ţării noastre nu îi revine o porţie foarte mare. Ideea că ne pune cip, e aşa, o povestioară. Fac unii acum pe profeţii, că vor muri nu ştiu câţi. Cine vrea să facă pe grozavul să nu mai stea în comunitate, să ducă în pădure… în pustiu… că e cip-ul, e cip-cirip-ul în mintea lor”.
