După ce a reuşit in extremis accederea în play-off, CS Mioveni poate emite pretenţii – justificate, zicem noi – la promovarea în prima divizie. Un prim argument ar fi acela că, exact ca la prima ligă, punctele cu care echipele intră în play-off se înjumătăţesc. Astfel, diferenţa dintre liderul seriei, Gaz Metan Mediaş, şi echipa de pe locul al şaselea, CS Mioveni (53 de puncte Gaz Metan, 45 CS Mioveni, la finele sezonului regulat), se va micşora de la opt puncte la numai patru: 21 de puncte medieşenii, 17 Mioveniul. De notat că rezultatele echipelor retrase (FC Bihor Oradea şi FC Caransebeş) au fost anulate, de aici aparentele inadvertenţe dintre cifrele de mai sus.
În play-off se intră astfel: Gaz Metan Mediaş – 21 de puncte, Chindia Târgovişte şi UTA Bătrâna Doamnă, câte 20, FC Braşov, 19, iar CS Mioveni şi FCM Baia Mare, câte 17. Duelurile se anunţă extrem de echilibrate şi fiecare dintre cele şase combatante are argumente să aspire la promovare. Fie directă (echipa care va termina pe primul loc), fie indirectă (cea de pe locul secund, care va trebui să joace meciuri de baraj).
Argumente
În primul rând, CS Mioveni dispune de un lot de jucători dintre care mai mult de jumătate au la activ multe jocuri în primul eşalon fotbalistic. Galben-verzii au mai jucat la acest nivel. Nu e puţin lucru să ştii cu ce se mănâncă prima ligă şi nu toate contracandidatele se pot lăuda cu asta. Doar Gaz Metan Mediaş şi FC Braşov au mai avut contacte recente cu prima ligă de fotbal.
În al doilea rând, antrenorul galben-verzilor, fostul fotbalist Marius Stoica, deşi nu are la activ (încă) vreo performanţă notabilă în calitate de tehnician, a demonstrat pe banca Mioveniului că e un antrenor cu o carieră frumoasă, promiţătoare în faţă. De când Marius Stoica a preluat echipa, aceasta a câştigat 10 jocuri şi a remizat de patru ori, cedând numai în trei dispute. Sunt cifre excelente, mai ales dacă socotim şi golaverajul: 27 marcate şi numai şapte primite. Dacă va izbuti să menţină această situaţie, antrenorul Stoica se va putea lăuda, în curând, cu o promovare în prima ligă.
În al treilea rând, lotul de jucători e unul echilibrat, cu destule valori. Portarii Popescu şi Croitoru, fundaşii Tombaye şi Stoica, mijlocaşul Ayza şi atacantul Năstăsie (am dat doar câteva exemple, alese în mod subiectiv) sunt jucători care ar putea evolua oricând la formaţii de primă divizie. Unii au şi făcut-o. Iar cedarea lui Răuţă la Pandurii Târgu-Jiu n-a lăsat, se vede, urme negative în jocul echipei.
Ultimul argument al Mioveniului – nu şi cel mai puţin important – ţine de susţinerea factorilor locali şi de resurse. Echipa are o bază modernă de pregătire şi joc, mult peste ce au la dispoziţie, spre exemplu, UTA Bătrâna Doamnă, FCM Baia Mare (obligată să joace pe un stadion cu gazon prost, în imediata vecinătate a unui cimitir) ori Chindia Târgovişte. Municipalitatea, în principal primarul urbei, Ion Georgescu, susţine concret echipa, iar aceasta beneficiază şi de un nucleu fidel de suporteri. Cât despre latura financiară, oraşul Mioveni are un buget anual de vreo trei ori mai mare decât are Baia Mare şi de vreo două ori mai mare decât cel al Târgoviştei. Iar jucătorii, foşti sau actuali, n-au prea avut a se plânge de condiţiile financiare oferite de club.
Echipe cu probleme financiare
Liderul seriei şi poate cea mai autorizată pretendentă la promovare, Gaz Metan Mediaş, nu mai e deloc echipa care elimina acum câţiva ani pe germanii la Mainz, în Liga Europa. După retrogradare, majoritatea jucătorilor de valoare a părăsit clubul. În lotul actual, Mediaşul mai are abia 3-4 jucători care cunosc aerul primei ligi, şi aceia mai mult rezerve acum un sezon sau două. În plus, asupra viitorului financiar al echipei din Mediaş planează norii incertitudinii. E foarte posibil ca robinetul banilor veniţi dinspre Romgaz (regie de stat) să se închidă, aşa cum, spre exemplu, au păţit cei de la Pandurii. Nu întâmplător, preşedintele Gazului, Ioan Horoba, a părăsit recent echipa, la fel ca şi antrenorul Leo Grozavu. Lucrurile acestea nu au cum să nu se repercuteze negativ asupra evoluţiilor echipei.
O altă fostă prim-divizionară, FC Braşov – retrogradată anul trecut, la braţ cu Gaz Metan Mediaş – se află într-o situaţie încă şi mai grea. Cu dosarul de insolvenţă depus deja pe masa judecătorilor, echipa braşoveană e la o jumătate de pas de declararea oficială a falimentului. La ora redactării acestor rânduri, „stegarii” sunt neplătiţi de câteva luni şi sunt şanse destul de mici ca aceştia să vadă prea curând vreun ban, după câte ne-au informat colegi din presa braşoveană. În aceste condiţii, e greu de presupus că FC Braşov va conta în lupta pentru promovare. Ar fi cam greu pentru braşoveni, pe burta goală. În plus, lotul lui FC Braşov s-a subţiat considerabil, mergându-se mai mult pe mâna tinerilor din pepiniera proprie. Şi dintre aceştia, însă, ce e mai bun au luat alţii, cazul fundaşului de 19 ani, internaţionalul de juniori şi de tineret Vlad Olteanu, vândut celor de la Dinamo.
Joacă din entuziasm
Arădenii de la UTA Bătrâna Doamnă se miră şi ei, azi, de faptul că au ajuns să se lupte pentru promovare. Echipa are o bază de pregătire precară: joacă meciurile de acasă pe stadionul Motorul, o bază veche, a unei echipe de divizia C de pe vremuri, iar de antrenat, se antrenează pe terenurile din satele Sânnicolau Mic şi Şega, pe nişte tăpşane. Nici financiar arădenii nu stau prea bine: din ce ne-au povestit colegi din presa arădeană, autorităţile locale sunt chiar speriate de posibilitatea ca formaţia-fanion a Aradului să izbutească promovarea. Iar ca lot, arădenii stau clar mai slab decât Mioveniul.
La FCM Baia Mare, situaţia nu e mult diferită. Băimărenii au un lot bun, dar suferă la capitolul logistică şi la cel financiar. Echipa e finanţată preponderent de Primăria Baia Mare, acolo unde deja procurorii DNA au descins în nişte speţe privind finanţarea sportului. Ca şi UTA Bătrâna Doamnă, maramureşenii au ajuns în play-off mai mult din entuziasm şi din dorinţa de a face performanţă. Ambele formaţii ar avea mari probleme în a-şi asigura subzistenţa la nivelul primei ligi, în eventualitatea în care ar promova. Or, aceştia nu-s nişte factori care să-i motiveze pe jucători, ci dimpotrivă. Totuşi, băimărenii trebuie luaţi în serios, pentru că s-a văzut în Cupă, atunci când au pus mari probleme campioanei Steaua (FCSB), că îi prinde rolul de buturugă mică.
Deocamdată, Chindia Târgovişte stă destul de bine ca lot de jucători şi nu pare să aibă probleme de natură financiară. Ca atare, vecinii noştri de judeţ ni se par a fi adversarul cel mai dificil de care CS Mioveni va trebui să treacă, în calea către promovare.
Promovarea e la îndemână
Ţinând cont de situaţia de la CS Mioveni şi de felul cum se prezintă azi celelalte cinci contracandidate, tragem concluzia că 2016 poate fi anul revenirii fotbalului argeşean pe prima scenă. Toate argumentele sunt de partea galben-verzilor. Tot ce mai rămâne de făcut e ca jucătorii şi antrenorii să confirme aceste calcule pur teoretice, să dea dovadă de ambiţie, să nu-şi subestimeze în niciun fel adversarii (expresii gen „pârliţii ăia de la Arad” trebuie abandonate) şi să concretizeze pe teren argumentele pe care le au în lupta pentru accederea în prima ligă.
Autor: Sorin Simion
