Problematica hipertensiunii arteriale (HTA) este atât de vastă, discuţiile despre ea au depăşit de ceva vreme graniţele lumii medicale, încât a discuta despre criza hipertensivă mi se pare o provocare. Mi-o asum şi încerc o sistematizare a ei, pentru informarea cititorilor acestei rubrici. Cu altă ocazie precizam ca valoare ţintă a tensiunii arteriale în tratament admisă ca normală pe cea de 140/90 mm Hg. Criza hipertensivă este o urgenţă cardiovasculară şi, după prezenţa sau absenţa riscului vital, Ghidul european, publicat în 2018, o împarte în:
• Urgenţa hipertensivă fără risc vital, care cuprinde situaţii întâlnite în practica de ambulatoriu (cabinete medicale individuale sau din policlinici). Ea este situaţia în care valorile tensiunii arteriale cresc la peste 180/120 mm Hg.
Situaţiile încadrate în această categorie de HTA sunt:
– HTA nou diagnosticată (dar nu şi nou instalată), pentru că majoritatea oamenilor de vârstă tânără (între 20 şi 50 de ani) nu îşi controlează sistematic valorile tensiunii arteriale.
– HTA cunoscută, dar necontrolată terapeutic, sau rezistentă la tratament.
– HTA depistată în situaţii particulare: sevrajul la alcool, durerea extremă, stările conflictuale sau provocate (acţiunile însoţite de mult căutatele “descărcări de adrenalină” în rândurile tinerilor şi adulţilor tineri, periculoase pentru sănătate).
La prima depistare a HTA, valorile tensionale se vor aprecia la ambele braţe pentru că de regulă nu sunt egale. Majoritatea crizelor de HTA fără risc vital au simptomatologie uşoară: dureri de cap, ameţeli, vertij, epistaxis. După depistarea HTA se continuă examenul clinic complet (peste care uneori/deseori se trece), urmat obligatoriu de investigaţii paraclinice: glicemia, lipidograma, hemograma, creatinina serică etc., ecografie abdominalo-pelvină, electrocardiograma, examenul de fund de ochi (oftalmologic). Evaluarea îşi propune depistarea unor eventuale alte patologii de organe (comorbidităţi), a căror prezenţă cuprinde şi un control multidisciplinar. Controalele medicale pentru patologiile depistate se fac obligatoriu după un calendar prestabilit, cu acordul ambelor părţi.
• Urgenţa hipertensivă cu risc vital asociază de regulă HTA cu valori constant marcate, cu creşteri severe, de peste 200/130 mm HG, cu afectări acute de organe ţintă, după cum urmează:
– Creierul, cu entităţile: accident vascular acut, ischemic sau hemoragic, encefalopatia hipertensivă. Atrag atenţia instalarea recentă a tulburărilor de conştienţă, de vorbire, de vedere, vărsături, deficite motorii focale, confuzie, somnolenţă, letargie, convulsii tonico-clinice etc.
– Inima, cu suferinţele: angină pectorală, insuficienţă cardiacă acută (eventual edem pulmonar acut cardiogen), dispnee (lipsă de aer) de repaus, cu ortopnee (în şezut) etc.
– Aorta, cu instalarea disecţiei acute toracice sau abdominale, ambele complicaţii severe cu sfârşit dramatic, chiar dacă se petrec în incinta unei clinici de specialitate.
– Rinichi: cu instalarea unei insuficienţe renale acute care necesită tratament de urgenţă, inclusiv dializa renală acută.
O situaţie specială o reprezintă saltul tensional perioperator. Se ştie că în dimineaţa zilei unei intervenţii chirurgicale medicaţia orală este oprită. La un pacient hipertensiv controlat terapeutic până atunci se poate instala o creştere tensională în timpul operaţiei, care trebuie atent gestionată de medicul anestezist. Şi postoperator, în absenţa terapiei antihipertensive, se pot instala creşteri tensionale care să precipite sângerarea în plaga operatorie, uneori cu hemoragii interne care necesită intervenţia chirurgicală. Ghidul american defineşte hipertensiunea perioperatorie ca fiind o urgenţă hipertensivă cu risc vital la valori tensionale mai mari sau egale cu 160/90 mm Hg, sau cu creşterea tensiunii arteriale maxime cu mai mult de 20% din cea dinaintea operaţiei şi care persistă crescută mai mult de 15 minute. În ambele situaţii (pre şi postoperator) este bine ca pacientul să îşi continue terapia antihipertensivă de la domiciliu, sub supraveghere medicală.
Menţionez, fără a o descrie, o entitate mai rar întâlnită în practica medicală – hipertensiunea malignă, altădată cu evoluţie rapid progresivă către deces, acum gestionată cu mijloacele moderne de terapie.
P.S. Prima mare virtute necesară oricui caută o cale spirituală este curajul.
