S-a scris mult despre fenomenele economice şi sociale petrecute în perioada 1929-1933, iar istoricii sunt de accord că a existat marea criză economică de supraproducţie. Orice părere contrară pare o adevărată erezie. Dacă analizăm cu calm evenimentele din acea periodă, am putea descoperi o situaţie uimitoare. Marile firme de la nivel regional şi mondial erau deosebit de interesate de creşterea cifrei de afaceri prin investiţii în străinătate şi prin distrugerea concurenţei prin orice mijloace pentru a dezvolta piaţa internă. Şi statele investeau masiv în fabrici şi în infrastructura militară. Timpul nu mai avea răbdare. Uriaşe hidrocentrale erau ridicate în cele mai favorabile locuri de pe râuri şi fluvii. Numai la o hidrocentrală de pe Nipru au fost folosiţi 60.000 de lucrători, cei mai mulţi fiind deţinuţi politici. General Electric le-a livrat sovieticilor turbinele necesare producţiei de electricitate pentru realizarea de aluminiu. Firma Ford se extindea la nivel planetar şi, în 1931, a apărut o filială şi în România. Anul 1932 era marcat de hotărârea de a înfiinţa o fabrică în Bucureşti. ITT Corporation a investit în Palatul Telefoanelor din capitală, prima clădire tip zgârie-nori din România, ridicată în anii 1931-1933. Afacerile erau accelerate, iar firmele investeau masiv în producţia de armament la cererea statelor.
Prof. Ionel-Claudiu DUMITRESCU
