Odată finalizată reabilitarea urbană a Piteştiului – care „nu ne-a costat nimic, pentru că sunt bani de la UE”, cum au tot trâmbiţat, pe diverse tonuri, mai mult sau mai puţin convingător, dar, la rându-le, convinşi, edilii locali, spre a justifica jaful provocat de acesta în frumuseţea şi minunea de copaci şi de verdeaţă a oraşului (cum spunea, simplu şi înţelept, un om mai în vârstă, căruia-i dăduseră lacrimile când îşi spunea oful), credeam că am scăpat de alte distrugeri de acelaşi gen. Da’, de unde!
Grămezile de trunchiuri şi crengi verzi, tinere, sănătoase, care în urmă cu câteva ore erau copaci gata să ne lumineze şi să ne bucure viaţa cu florile şi umbra lor, aruncate vraişte la tomberoane, mi-au atras atenţia şi mi-au confirmat, din păcate, presimţirea că, odată cu primăvara, dezastrul provocat de tăierea lor („replică urbană” a celui din pădurile ţării) a revenit în forţă. Dacă o vecină a reclamat conducerii unei asociaţii că „nu poate vedea cine trece pe alee”, (fiind astfel „văduvită” de un subiect de bârfă), administratorul – sau chiar preşedintele, după un caz văzut de mine – a decis să taie copacul vinovat de îndrăzneala de a-i suprima „plăcerea”… Ba, mai mult, să cureţe complet locul, tăind totul de-a valma: arbuşti, arbori etc. Am vrut să intervin în acest caz. „E blocul lor şi fac ce vor. În plus, au aprobare de la primărie”, mi-a replicat cel căruia-i divulgasem intenţia.
O fi blocul lor, nu zic, dar minunile acelea de copaci, plantaţi cu ani buni înainte de mutarea unora în cartier, nu sunt ale lor! În plus, chiar dacă au aprobarea cu care „se bat în piept”, oare – mă-ntreb – inspectorul care le-a dat-o o fi fost, măcar o dată şi în treacăt, să se documenteze asupra a ceea ce i se cerea să semneze? Repet, mă-ntreb şi eu, ca simplu cetăţean al urbei. În rest, pot fi de acord cu cei care nu pot cunoaşte liniştea decât atunci când ambiţiile lor adorm, ca să parafrazez un înţelept. Sau şi le pun în practică… Dar când e vorba de ambiţii care cochetează cu o crimă împotriva Frumosului (da, aţi citit bine, pentru că, în opinia mea, să tai un copac ce se pregăteşte să înflorească e o crimă!), cei care şi le „implementează” astfel nu nerită a fi numiţi oameni. Doar, poate – cu o indulgenţă cosmică – să le zicem indivizi-mostre ale dezagregării morale…
Dan ROTARU
