Multe dintre școlile piteștene nu au, din păcate, suficiente spații verzi, băncuțe ori locuri de joacă de care elevii să se poată bucura pe parcursul recreațiilor. Binecunoscutele coșuri de baschet și porți de handbal plantate în ciment reprezintă sigura opțiune a elevilor, nevoiți să își trăiască copilărie pe astfalt. Fără a generaliza, vrem să tragem un semnal de alarmă asupra școlilor care au renuțat sau nu au avut niciodată acea oază de verdeață de care elevii să se poată bucura în timpul pauzelor.
Școala nr. 14 Alexandru Davila, renumită pentru curtea sa spațioasă, a cedat în trecut o bună parte din zona verde în detrimentul unor locuri de parcare. Am mai discutat acest aspect într-un articol dedicat locurilor de parcare, care au fost create prin sacrificarea multor spații verzi. În Tudor Vladimirescu, curtea școlii nr. 20, considerată una de elită în Pitești, cu excepția câtorva pomi, este placată în totalitate cu asfalt. Un exemplu pozitiv poate fi însă școala nr. 5 Nicolae Iorga, care are un excepțional parc, bine îngrijit de personalul auxiliar al unității.
Îl lipsa acestor spații verzi, care ar putea fi dotate cu leagăne, topogane ori băncuțe, copiii preferă să rămână pe holurile școlilor, unde involuntar se creează agitație. Deoarece la vârsta lor elevii au multă energie, ea trebuie consumată într-un mod benefic în spații special amenajate. Ne-am dori ca și școlile deficitare să copieze, atât cât este posibil, modelul unităților de învățământ care au dat importantă spațiilor verzi destinate recreerii.
Dragoș MATEESCU
