Mihai Dulgheru

Mihai Dulgheru are 17 ani, este elev la Colegiul Naţional „Ion C. Brătianu” din Piteşti, iar pasiunea lui este poezia, dar într-un stil modern. Se descrie ca fiind o persoană perseverentă, activă, motivantă, independentă, curajoasă, hotărâtă, spontană şi plină de energie. De asemenea, îi place să facă voluntariat, încercând să schimbe lumea în una mai bună. Povestea lui Mihai o puteţi afla din următorul interviu.

„În opinia mea, succesul înseamnă să ai curajul de a pune în practică toate ideile pe care le ai şi decenţa de a învăţa din greşeli.”

– Care a fost momentul în care ai scris prima poezie?

– Am publicat prima mea poezie în clasa a IV-a, sub îndrumarea învăţătoarei mele de atunci, Mustaţă Ghiorghiţa. Poezia se numea „Primăvara” şi a fost publicată în ziarul „Adevărul”. Îndeletnicirea pentru scris mi-am descoperit-o abia după doi ani. Am avut deosebita plăcere să-l întâlnesc pe poetul Alexandru Gheţie, fiindu-mi profesor şi ulterior mentor. El a văzut în mine acea doză de creativitate şi ciudăţenie specifice oricărui artist, mi-a oferit toată încrederea şi susţinerea de care am avut nevoie la momentul respectiv şi mi-a împărtăşit „tainele” poeziei moderne, încercând să mă îndrume pe autostrada asta din ce în ce mai aglomerată a nemorţii.

„Mai mult decât o pasiune„

– În afară de poezie, care sunt lucrurile ce te pasionează?

– Într-adevăr, compusul nu este singura mea pasiune. Cochetez într-o oarecare măsură şi cu proza, cu actoria şi cu sportul. Am jucat în piesa „Majoratul” la Teatrul Naţional de Comedie din Bucureşti şi la Teatrul „Alexandru Davila” din Piteşti. De asemenea, îmi place să călătoresc şi să fac voluntariat, pentru mine asta e mai mult decât o pasiune.

– Ai un blog în care îţi postezi lucrările?

– Trebuie să recunosc că blogul nu a fost ideea mea. Am fost influenţat şi am primit o groază de sugestii de la prieteni, rude şi chiar profesori. Astfel, pe 21 ianuarie am postat prima poezie şi pot spune că a avut un succes neaşteptat. Reacţiile sunt diverse. Unii preferă să nu îşi dea cu părerea, însă alţii mă felicită şi îmi spun să continui să fac asta.

– Care sunt sursele prin care îţi dobândeşti inspiraţia?

– Creaţia vine odată cu inspiraţia. În cazul meu, inspiraţia provine mai mult sau mai puţin din diferite locuri, persoane, obiecte, fenomene sau creaţii anterioare.

– Care sunt temele pe care le abordezi cel mai des în creaţiile tale?

– Încerc din răsputeri să abordez teme din ce în ce mai originale şi nefavorabile pentru mine, dar, inevitabil, cea mai des întâlnită temă (şi în creaţiile mele) este iubirea, în toate ipostazele ei.

– Ai un poet preferat?

– Îmi plac foarte mult poeţii, printre care: Mircea Ivănescu, Andrei Bodiu, Romulus Bucur, Florin Iaru, Alexandru Muşină, Mircea Cărtărescu şi Nichita Stănescu.

„Visez să schimb lumea”

– Mihai, care este visul tău?

– Chiar dacă pare un clişeu, visul meu este să fac lumea un loc mai prietenos şi să schimb lucrurile în bine.

– Dacă ar fi să alegi una din cele mai reuşite poezii ale tale, care ar fi aceea?

– Aceasta a fost scrisă într-o noapte de vară, puţin după ora 03:00. Pur şi simplu nu puteam adormi. Am încercat să mă „vindec” de dor compunând o poezie, pe care am şi trimis-o persoanei căreia îi era adresată.

Şi setea e mai sete fără tine

Mă holbez la pereţii adormiţi

De ticăitul tulburător al ceasului de perete

Şi luminaţi de farurile automobilelor

Prin perdeaua portocalie de mătase

De parcă aş vrea să îmi potolesc

Setea aceasta vidă care

Mă apasă îngrozitor sub coaste

Mi-e sete

Să aflu motivul insomniilor mele

Mi-e sete de îmbrăţişările tale

Scurte, dar intense

De pielea ta calmă

De privirea ta adâncă

Şi prezenţa liniştită

Ca o umbră dezirabilă, fierbinte

Ca mersul unei glezne fragile.

Distribuie pe Facebook