Acum, când ne aflăm în plină campanie de refacere a potenţialului de muncă, dar şi de relaxare, simţim parcă mai abitir că – şi la noi – Covidul a existat. Şi ne-a terorizat. Sub guvernul liberal, că aşa i-a fost soarta. Să impună el, cu preşedintele lui, stare de urgenţă, stare de alertă, restricţii peste restricţii.
Da, Covidul a existat, acum nu se mai îndoieşte nimeni. Şi ne-a bulversat viaţa, ne-a dat-o peste cap.
Îmi amintesc, ca ieri, că mă simţeam mai în largul meu la ţară. Acolo unde lumea este mai rară, că mulţi s-au dus pe afară. Dar şi s-au întors. Unii dezamăgiţi, alţii ispăşiţi, în fine, lecuiţi. Că viitoru-i făcut să ne surâdă. Ne lăsăm şi azi mângâiaţi de vise frumoase. Dar, duminică, la piaţă, vânzători şi cumpărători sunt deopotrivă isterizaţi şi panicaţi. La Curtea de Argeş, la Piteşti şi la Obor, în Bucureşti. Adică de ce să le închidă lor piaţa, iar la supermarketuri să se poată vinde în voie! Fructele noastre sunt româneşti şi bune, mult mai bune de mâncat. Să fie şi ăsta un motiv al guvernanţilor de ne-au restricţionat vânzarea? Eu, unul, n-aş spune că ăsta-i motivul. Adică să-şi vândă străinii produsele lor. Motivul este că guvernanţii nu fac casă bună cu organizarea, cu comunicarea, cu disciplina, cu ordinea. De care avem mare nevoie! Cine-şi propune, dacă vrea, poate face ordine şi-n piaţă, şi pe stradă, şi-n localităţi carantinate, şi-n alte locuri mai deocheate.
Da, Covidul a existat. Şi din acest motiv avem astăzi de făcut faţă unor noi provocări, noi campanii. De igienă sanitară, că n-am luat aminte, de igienă socială, economică, culturală. Dar, mai ales, de educaţie. Că ajunsesem să nu mai punem preţ deloc pe carte, expediasem şi învăţământul în online. Ca şi la teatru, ca şi-n cultură, vindeam şi cumpăram iluzii. Online! Ca-n politică, unde nu-i mare mirare. Aşa a fost dintotdeauna. Chiar pe vremea reginei Maria, reînviată, sâmbătă seară, la o televiziune, ca documentar de film. Cu autoarea de faţă, englezoaica Tessa Dunlop, care, volens-nolens, transmite un mesaj de mare actualitate. Şi anume că aşa trebuie făcut şi azi, cum a făcut regina Maria, coborând în saloanele cu răniţi şi riscându-şi viaţa de dragul poporului. Care nu era englez, nici german, ci român.
Da, ideea este să ne ţinem tare. Şi azi, şi mâine! Urare pe care o transmit azi, când iată a biruit Covidul, unui medic, prieten, care-mi mărturisea că, până să-l trântească virusul ăsta, nu făcuse o zi de internare în spital toată viaţa lui. Dar, iată, lumea este în schimbare. Cum îmi mărturisea deunăzi şi-un inventator bucureştean, cu nenumărate brevete, care zice că are leacul ideal pentru a ne feri de virusul ăsta. Care a căpiat, a explodat pur şi simplu. Îl are şi el, îl au şi alţii, care nici măcar nu candidează la Senat, dar nu ştiu cum se face că nu putem beneficia de el. De leac!
De fapt, mai toţi astăzi – ba nu povestea e mai veche – se războiesc cu duşmanii societăţii. Promit că fac ordine-n ţară, în lume. Dar deocamdată doar promit. Constat eu cu mare părere de rău, în calitate de cronicar pe frontul restricţiilor, luând pulsul vieţii. Cu regret, fiindcă n-am reuşit să dăm de cap Covidului. Continuă să fie duşmanul nostru numărul unu!
Care-i starea noastră azi? Păi, starea de Covid, cu reluare de restricţii.
