La începutul secolului al XIX-lea era de negândit ca un tânăr dintr-o familie bună – sau burgheză, cum s-a spus pe vremea comuniştilor – să nu se ducă la învăţătură în Franţa.
Trebuia să vorbeşti franceza dacă voiai să fi respectat. Asta explică numărul mare de oameni cu strămoşi valahi sau moldavi care sunt în Franţa.
Vivement Dimanche, este o emisiune urmărită în fiecare săptămână de peste trei milioane de telespectatori din Franţa şi din celelalte ţări francofone.
Printre ei, cea mai emblematică şi apreciată figură a televiziunii, Michel Drucker, şi-a publicat o scurtă autobiografie intitulată „Dar ce vom face cu tine? (Editura „Robert Laffont”). Recent a vorbit cu ziarişti canadieni. Extrase…
Asul Televiziunii franceze, Michel Drucker, a crescut într-o mare familie de evrei din Europa centrală cu „îngrijorarea şi neputinţa de a fi fericit, care făceau pe vremea aceea parte din mentalitatea evreiască”.
Evreii erau consideraţi străini, chiar dacă se aflau de generaţii în ţară. Împământenirea, adică acceptarea ca români a evreilor, a fost făcută de bunicul meu, dr. Adolphe Stern. Cum ar fi spus Nicolas Sarkozy, „Druckerii, suntem francezi cu sânge amestecat.
Familia mea este originară din Carpaţi, un teritoriu situat între România şi Austria, mai exact la Czernowitz, devenită de atunci Tchernovtsy (pe româneşte. Cernăuţi – n.r.), capitala Bucovinei, care a fost turcească înainte de a deveni austriacă, apoi română, apoi rusă.
Azi, acest vechi oraş al imperiului austro-ungar se află în Ucraina. Tatăl meu se numea Abraham Drucker. Era medic.
Mama şi noi am sosit în Franţa prin anii 1930. Părinţii mei nu vorbeau nici un cuvânt în franceză. Ei vorbeau idiş, româna şi germana. Au îndurat tot ce au suportat toţi evrei de-atunci: antisemitismul. În 1942, anul naşterii mele, tatăl meu a fost arestat de Gestapo după un denunţ.
A stat 36 de luni în captivitate în lagărele de la Drancy şi Compiègne”.
Fiindcă era doctor şi vorbea germana, naziştii au considerat că Drucker ar fi un prizonier evreu foarte util.
Asta l-a salvat de vagoanele de tren cu destinaţia Auschwitz-Birkenau. Mama era însărcinată cu mine şi am fost salvaţi de un francez care a declarat că e soţia sa.
Tatăl a decis să-i convertească la catolicism pe cei trei fii, convins că aceasta îi va ajuta să se integreze total în societatea franceză. Rezultatul: Michel e steaua posturilor franceze.
