Din fragedă tinereţe am avut o sensibilitate olfactivă deosebită. O fată oricât de frumoasă mă cucerea în primul rând cu mirosul. O porţie de tocană la fel. Şi am rămas aşa. Din acest motiv am făcut o vizită în capitala mondială a parfumului de lux, oraşul Grasse, din sudul Franţei. Muzeul Internaţional al parfumului şi numeroasele sale grădini încearcă şi câteodată reuşesc să materializeze plăcerea unui parfum de calitate. Legătura este imaterială cu teritoriul regiunii sudice a Provencei, cu geografia sa umană şi florală. Fabricarea parfumului este descrisă în muzeul inaugurat recent, de la producţia plantelor şi florilor până la arta sticlelor vândute în parfumerii. Deosebit de amuzant este testul olfactiv care-i permite vizitatorului să facă distincţii de calitate. Compunerea unui parfum este precum cea a unei melodii. Recoltarea plantelor îi permite fiecărui fabricant să creeze o arhitectură proprie. Am stat de vorbă cu câţiva creatori şi toţi sunt de acord că universul creaţiei şi al compunerii parfumului este un mijloc de exprimare. Compunerea rămâne o profesiune artistică. Punerea în fabricaţie este precedată de concepţia flaconului şi mai ales a numelui. În fiecare an sunt lansate vreo 1.000 de modele şi majoritatea îşi dau sufletul destul de repede. Modele de excepţie sunt „J’adore”, de Christian Dior şi „Elephant”, de Kenzo.
Toată negustoria parfumului este dominată de un marketing olfactiv cu care fabricanţii şi negustorii încearcă să ajungă la nasul clientului. Dar după al treilea test de miros nasul meu nu mai ştia pe ce lume e. Şi aşa am dat peste o artistă venită tocmai din Australia pentru a explora corpul uman. Noile tehnologii i-au permis să inventeze parfumul Swallowable (care se poate înghiţi). Parfumul este o pilulă care trebuie înghiţită. Şi se transformă în difuzor de parfum prin transpiraţia ce miroase bine şi, deci, devine o atracţie.
Mai departe sunt expuse elemente medievale de la grădinile mânăstirilor care erau surse de flori generatoare de parfumuri. Cum ar fi cele din Evul Mediu: Saint Chreme, Parfum de altar, Apa reginei Ungariei.
Vizita la Grasse m-a convins că parfumul este o operă artistică, iar utilizarea lui poate genera minunăţii.
