Augustina Ene

Povestea de viaţă a Andreei care a avut mai multe tentative de suicid – din fericire eşuate – ne-a determinat să stăm de vorbă cu un specialist şi să aflăm câteva răspunsuri legate de dramele unor copii. Interlocutorul nostru a fost Augustina Ene, coordonator în cadrul Centrului Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică.

Responsabili: familia şi şcoala

– La ce vârstă îi bântuie pe copii gândurile negre?

– Comportamentul suicidar la copii şi adolescenţi este o urmare a dezechilibrului dintre factorii protectivi şi cei de risc. Urmărirea ponderii acestor factori poate reprezenta un indicator de care să ţină seama cei ce se îngrijesc de siguranţa lor. Statisticile şi studiile arată că prevalenţa este mai mare la adolescenţi (peste 15 ani), decât la copii. Perioada adolescenţei vine cu modificări hormonale care determină o afectivitate labilă cu trăiri extreme (între un optimism extrem şi un pesimism întunecat).

– Cum pot fi ajutaţi copiii „mai slabi de înger” să depăşească momentul, criza?

– Responsabilitatea ajutorului în cazul adolescenţilor este în primul rând la părinţi care trebuie să fie atenţi la anumite semnale. Se ştie însă că adolescenţii comunică mai puţin cu părinţii, unii sunt chiar în conflict cu ei. Şcoala este şi ea responsabilă de copii/adolescenţi. Diriginţii, profesorii de la clasă pot observa anumite semne care pot duce la suicid. O comunicare deschisă, interesul şi oferta de suport emoţional din partea profesorului pot să facă diferenţa.

Semne la clasă

– Elevii îşi deschid sufletele în faţa consilierilor şcolari?

– Consilierii şcolari pot fi persoane suport pentru elevi dacă ştiu cum să se prezinte în faţa acestora, pentru a le câştiga încrederea. În ultimii ani, adolescenţii au început să apeleze la serviciile cabinetelor de asistenţă psihopedagogică din şcoli. Consilierii din licee şi din gimnazii pot aplica chestionare şi pot propune activităţi care să abordeze manifestarea şi gestionarea emoţionalităţii în perioada de pubertate şi adolescenţă. Ei pot să facă scrining-uri, să depisteze vulnerabilităţi şi să intervină atunci când sunt solicitaţi. Numărul mare de elevi alocaţi unui consilier şcolar face uneori imposibilă cunoaşterea tuturor elevilor şi a problemelor cu care se confruntă aceştia. Diriginţii şi profesorii de la clasă pot observa mai repede semnele. Aceste semne nu trebuie ignorate. Ele trebuie investigate prin întrebări simple şi directe de genul: „Observ că eşti foarte nefericit …”; „Te supără ceva?”, „Hai să vorbim despre ce se petrece cu tine…”. Orice adolescent îşi doreşte să vadă că cineva este interesat de persoana lui într-un mod sincer. Scopul întrebărilor este să-l ajute să vorbească, să împărtăşească suferinţa, neliniştea care-l macină.

– Sistemul de educaţie vindecă rănile sufleteşti ale elevilor?

– În şcoala noastră, elevii învaţă despre tot felul de lucruri, de cele mai multe ori teoretice, dar foarte puţin despre ei. Despre emoţii, relaţii, comunicare se vorbeşte mai puţin.

Factori de risc

– De ce apelează copiii la gesturile extreme? Care sunt factorii de risc?

– Factori de risc pot aparţine copilului/adolescentului: încercări anterioare de suicid, ideaţie suicidară curentă (gânduri de suicid), intenţie şi plan de suicid, tulburare mentală, în special tulburări ale dispoziţiei (depresie, distimie, tulburare bipolară) şi tulburări care duc la scăderea contorului impulsurilor şi tulburări de comportament, tulburare de comportament, în special tulburarea marginală de personalitate, consum de alcool/droguri, sentimente de lipsă de speranţă şi de ajutor, impulsivitate şi/sau tendinţe agresive, tulburări de identitate sexuală sau homosexualitate, izolare, sentimente de rejecţie, lipsa de abilitate de coping şi de rezolvare a problemelor, credinţe culturale sau religioase sau opoziţia faţă de acestea.

Factorii de risc pot să aparţină şi familiei sau ambianţei: expunere la suicid în familie sau istorie de suicid în familie, influenţa persoanelor semnificative – membri de familie, prieteni, celebrităţi care s-au sinucis, „epidemie” locală de suicid, contagiozitate a ideilor de suicid, influenţa nefastă a mediilor de informaţie, bariere în accesul la tratamentul pentru probleme psihologice/ psihiatrice.

Există şi factorii situaţionali: moartea cuiva drag, pierderea familiarităţii ambientale prin mutarea cu familia în alt loc, pierderea prietenilor şi izolarea socială, rejecţia, despărţirea de cineva drag; evenimente de viaţă stresante (lipsuri materiale, separare/despărţire, probleme cu orientarea sexuală, eşecuri şcolare); probleme familiale (violenţa familială, certuri cu părinţii, abuz, lipsa de suport familial); suicidul altora (expunerea la suicidul unui prieten, discuţii despre suicid pe reţelele de socializare, îndemnul de suicid).

Pe lângă factorii menţionaţi, pentru adolescentul şcolar este importantă şi prezenţa depresiei, impulsivităţii şi a abuzului, schimbarea rolului în familie, probleme cronice de sănătate, rejecţia, abandonul şi lipsa modelului parental.

Augustina Ene este consilier şcolar cu competenţe în evaluare şi consiliere psihoeducaţională şi consilier psihologic specialist în consilierea copilului, adolescentului şi familiei, acreditat de Colegiul Psihologilor din România.

Mirela NEAGOE

Distribuie pe Facebook

Mirela Neagoe

See Full Bio