Emisiune
În semn de respect şi omagiu pentru actul de la 1 Decembrie 1918, emisiunea „Subiect de presă” difuzată ieri la Antena 1 Piteşti a fost despre contextul şi contribuţia argeşenilor la Marea Unire. Invitat în platou, alături de gazdele Cristina Munteanu şi Mihai Golescu, a fost col. (r) Cornel Carp, doctor în istorie. După cum am aflat, eroii argeşeni care au pierit în Primul Război Mondial au fost de două ori mai mulţi decât media pierderilor la nivel de ţară.
Jertfe foarte mari
„Dacă este să ne referim strict la Primul Război Mondial, unităţile militare care au contribuit la obţinerea victoriei sunt Regimentul 4 Argeş şi Regimentul 30 Dorobanţi-Muscel care au participat în lupte de la început până la sfârşit. Argeşul a pierdut unul din doi militari (media la nivel naţional fiind de 1 la 4) pe câmpul de luptă, fiindcă au fost implicaţi în bătălii dificile, precum cea din zona Mateiaşului. Trupele germane trecuseră de Piteşti, pregătind asaltul final asupra Bucureştiului, iar muscelenii încă se apărau la Mateiaş. A fost nevoie de intervenţia energică a generalului Prezan care era la vremea respectivă şeful Marelui Cartier General, pe lângă generalul Averescu, comandantul Armatei I. Sunt cunoscute clinciurile dintre cei doi. Generalul Averescu le-a comandat argeşenilor de pe Giuvala să se retragă, fiind în pericol să fie încercuiţi. Jertfele au fost foarte mari, am fost puşi să luptăm nu în condiţiile în care ni se promisese din partea Antantei. Era o înţelegere ca, în momentul în care România intră în război, grupul de armate aflat la Salonic (sub conducerea generalului Salai) să declanşeze ofensiva care să absoarbă importantele forţe din sudul Dunării. Ceea ce nu s-a întâmplat şi de aici toate necazurile şi pierderile” – a spus colonelul Carp.
Cauzele pierderilor
„Sunt mai multe cauze care explică eşecurile din timpul campaniei din 1916. În primul rând, Antanta trebuia să ne ofere materiale de război în cuantum de 300 tone pe zi. Or, acest material neputând fi livrat, a condus la pierderi. Au fost şi chestiuni legate de atitudinea ofiţerilor. Acum cred că la Centenar am intrat într-un virtual păgubos, pentru că, de fapt, o ţintă a acestei acţiuni trebuia să o constituie tinerii. Din respect pentru cei care au căzut pe câmpul de luptă, ar fi trebuit să acţionăm în zona aceasta, dar şi în exterior. Sunt semnale că ungurii vor comemora Tratatul de la Trianon şi pregătesc o propagandă de mari dimensiuni. Ei vor încerca să demonstreze că respectivul tratat a fost unul nedrept pentru ei şi că li s-au smuls teritorii, printre care şi Transilvania” – a continuat invitatul emisiunii.
Goleştii şi Brătienii, artizani ai Unirii
„Evident, Goleştii şi Brătienii au avut o mare contribuţie. Marea Unire n-a fost un dat, ci un proces istoric care a apărut din cele mai vechi timpuri. Elitele politice şi culturale din Argeş au fost cele care au pus bazele Marii Uniri, urmărind pas cu pas obiectivele: Revoluţia de la 1848, Unirea de la 1859. Apoi, Constituţia de la 1866, una dintre cele mai democratice din Europa, a fost elaborată în special de grupul liberalilor al căror lider era Ion Brătianu. Nu mai spun de Războiul de Independenţă când Brătianu era prim-ministru, după care a predat ştafeta fiului său, Ionel Brătianu, care este artizanul Marii Uniri” – a precizat Cornel Carp.
Un militar strălucit
„Alături de ei, îi menţionez pe generalul Constantin Cristescu (născut la Pădureţi, Lunca Corbului), lt. col. Ioan Antonescu, despre care nu se vorbeşte din păcate, şi Ion Mihalache. În cazul generalului Cristescu, majoritatea comandanţilor din Primul Război Mondial i-au fost elevi la Şcoala Superioară de Război şi chiar i-a şi comandat. A întocmit planul de campanie şi în cazul Războiului Balcanic din 1913. Sârbii spuneau, «dacă aveţi un al doilea Cristescu, daţi-ni-l şi nouă!». Din păcate, nu s-a vorbit mai nimic despre acest om, uitat pe nedrept. În 1917 a întocmit planurile de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, a fost comandantul Armatei I, cea care lupta la Mărăşeşti, şi cu câteva zile înainte de declanşarea ofensivei germane a pregătit acea apărare strălucită, apoi a fost schimbat din funcţie şi înlocuit cu Eremia Grigorescu. Se pare că au fost jocuri politice. El a murit la 57 de ani, de inimă rea. Familia a făcut nenumărate demersuri pentru a fi mutat acolo unde îi era locul, la Mărăşeşti (avea sarcofagul pregătit la Mausoleul Eroilor), dar el a fost înmormântat la Cimitirul Bellu. Vă spun, a fost cel mai strălucit general din Primul Război Mondial. Dincolo de Averescu, Prezan şi ceilalţi. Mulţi ştiu doar partea frumoasă a lucrurilor. Puţini ştiu că ofiţeri români se întâlneau, la cazinoul de la Slănic Moldova, cu ofiţeri germani, jucau la ruletă toată noaptea şi a doua zi începea canonada. În 1923, când a murit, Academia Română a avut o şedinţă în care Grigore Antipa a spus: «Generalului Cristescu i se datorează cea mai mare victorie a armatei române în Primul Război Mondial. Căci este acela care, prin mare său talent de organizator, a refăcut armata în Moldova şi a organizat lupta eroică şi biruinţa de la Mărăşeşti!»” – a dezvăluit istoricul.
O provocare
„Aş vrea să lansez o provocare: cred că argeşenii au datoria de onoare ca, în 2023, când se vor împlini 100 de ani de la moartea sa, generalul Cristescu să fie sărbătorit aşa cum se cuvine şi chiar să se treacă la mutarea osemintelor sale din Cimitirul Bellu acolo unde i se cuvine, la Mărăşeşti. Acolo unde acum se găsesc osemintele unui general rus, cel care i-a ocupat sarcofagul.
Cea de-a doua personalitate, lt. col. Ion Antonescu, a fost o minte strălucită şi un geniu militar în Primul Război Mondial. În timpul războiului împotriva Ungariei, în 1919, armata română trecea Tisa şi regele Ferdinand inspecta acţiunea. Comandantul Traian Moşoiu îi spunea: «Sire, vreau să vă prezint pe cel care a contribuit decisiv la victoria de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz». Atunci, regele Ferdinand a făcut un gest măreţ, şi-a luat de pe tunica sa Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a şi l-a oferit lui Antonescu.”
„Legat de comemorare, cred că singura instituţie care a făcut ceva în acest Centenar este biserica, prin ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului” – a conchis col. (r) Cornel Carp.
