Advertisement
Luni, 15 mai, ora 13.45. Intru în cabinetul ORL din Policlinica Spitalului Judeţean, cu programare la doctorul Rob.
– Ce doriţi?
– M-aţi chemat după o lună!
(Asistenta: „Cardul, vă rog!”)
– Cine, eu?
– Da.
– Doctorul Rob nu este. Ce doriţi? – mă întreabă altcineva.
(Îl privesc: blond, cu chelie.)
Se uită la fişa audiometrică pe care pune parafa?!?…, aşa să-mi dea senzaţia de consult.
– Aveţi o traumă veche, din cauza zgomotului. Asta e…
– Nu mă consultaţi…
– Nu. Sunteţi liber.
(Consultaţia a durat 25 de secunde.)
Între timp, asistenta decontează consultaţia (21 lei). Important a fost cardul, nu pacientul… Halal consultaţie!
Gheorghe FRANGULEA
Advertisement
Un Comentariu
Belphegor
Pai ce credeati, stimate domnule Frangulea, ca ne-au impartit carduri ca sa beneficiem de acces la sanatate?! Nicidecum. Ni le-au dat sa poata si mai bine supraveghea traseul banilor asiguratilor. Sa nu le scape nimic, niciun banut! Ei ne consulta(asa cum ati aratat!), ei stabilesc de ce boli suferim, ei prescriu tratamentele…deci, ei controleaza costurile si banii!
Asta ca sa nu cumva sa ne miram, atunci cand ne spun ca o parte din costurile tratamentelor la care am fost supusi sunt subventionate! Sistemul functioneaza perfect, domnule Frangulea! De aceea trebuie ras din radacini.