A fost pandemia. A trecut. Dar a început războiul. Pare că suntem de câțiva ani încoace cu sabia deasupra capului. Ne temem permanent, nimic nu mai pare sigur și stabil. Suntem terorizați de frică? Se pare că da. O spune Dumitru Constantin Dulcan, cercetător științific, medic, profesor, un om luminat care explică totul pe înțelesul tuturor. A făcut-o și la emisiunea „Subiect de presă” difuzată de liderul de audiență al televiziunilor locale și regionale, „Antena 3” Pitești. Iar cei doi realizatori, Cristina Munteanu și Mihai Golescu, directorul ziarului nostru, au izbutit o ediție de colecție, de pus în ramă.
Întunericul din jur Cristina Munteanu a deschis dialogul, subliniind că, paradoxal, deși parcurgem perioada Săptămânii Luminate, totuși în jur pare întuneric. Nu îl vedem, dar îl simțim la tot pasul în jur… Prof. C-tin Dulcan a definit întâi termenii, pentru a înțelege toată lumea: „Tot ceeea ce este contra ființei umane este întuneric. Pacea, liniștea, armonia sufletească înseamnă lumină. Pandemia a făcut victime. Multă suferință, multe case îndoliate.” Covid-19 a răpus doi colegi și prieteni de-ai profesorului Dulcan. În vremea restricțiilor sanitare, socializarea a avut de suferit. Trebuia să stăm distanțați din rațiuni medicale. Invitatul emisiunii explică faptul că socializarea nu înseamnã doar comunicare. Asta poate fi realizată și de la distanță: „E vorba nu despre un schimb de informații, ci despre un schimb de energie. Între oameni este o conexiune, o energie care îi leagă.”
Alt chibrit aprins Pandemia a trecut, măcar oficial, deși în lume mai există focare. Exact când omenirea răsufla ușurată iată un nou motiv de mare îngrijorare. Războiul din Ucraina care, deși este redus ca întindere, raportat la harta lumii, poate să capete proporții planetare. Medicul a exprimat plastic noua conjunctură, descriind diversitatea lumii de care ar trebui să ne bucurăm: „Facem parte dintr-o lume extrem de diversă și asta explică toată frumusețea ei. Ce plictisitor ar fi dacă toți am fi la fel și fizic, și spiritual! Dar din cauza pandemiei care a făcut destule victime putem spune că ne aflam pe o o planetă inflamată. Un alt chibrit aprins… războiul din apropierea țării noastre. Cineva să aibă înțelepciunea să oprească acest război! Avem nevoie de un repaos social, să ne regăsim pacea, liniștea, să recuperăm tot ce am pierdut în tot acest timp de câțiva ani, pentru că tot ceea ce este contrar biologiei noastre este dăunător vieții”. Cât privește teroriile conspiraționiste, invitatul este rezervat: „Eu nu cred că își dorește cineva să extermine populația. Ca să domnească peste… cine? Peste pustiu și întuneric?” În schimb a pus accent pe rolul celor care conduc popoarele: „Nu mai avem aerul necesar, nu mai avem apă, și hrană, și energie, dar toate aceastea sunt disfuncționalități pentru că acei oameni aleși, care trebuie să se ocupe, nu o fac din necunoaștere, din dezinteres sau din ignoranță. Asta înseamnă că, în momentul în care alegem pe cineva, să ne gândim bine dacă acei oameni chiar au capacitatea de a răspunde cerințelor societății. Din momentul în care a fost ales, un om trebuie să aparțină tuturor, nu doar celor care l-au susținut.
Frica ne omoară Pandemia a însemnat multă frică. Sub imperiul ei trăim și în prezent. Adevăr rostit de un cunoscător într-ale creierului și ale sufletului, prof. C-tin. Dulcan, care a dezvoltat subiectul: „Frica înseamnă o frecvență joasă, o emotivitate nefavorabilă spiritului nostru. Frica, la fel ca și stresul, are o chimie total nocivă pentru sănătate. Afectează imunitatea organismului și de aici apar alte boli. Frica înseamnă riscul de accidente vasculare, cardiace, cerebrale, înseamnă pur și simplu crearea unui teren inflamator pe care se situează alte boli cronice. Dacă noi nu am fi supuși acestui risc inflamator, am putea să trăim 120, dacă nu chiar 140 de ani! Dar pentru că viața noastră nu este una normală, cum nimeni nu a reușit să creeze un sistem social al fericirii edenice, realitatea este alta. Însă anxietatea, depresia, stresul toate conduc la nocivitatea sănătății noastre. Pe acest fond apar multe boli.”
Încotro? Editorialistul Mihai Golescu a adresat o întrebare fundamentală: „Încotro omenirea; cine ne scoate din impas?” Invitatul nu face politică. Dar vede soluția în mâna factorilor de decizie care ar trebuie să gândescă totul în favoarea oamenilor: „Avem nevoie de un sistem social care să fie armonios și generos cu toti cei care constituie un grup social. Directorul ziarului nostru îl provoacă pe omul de știință: „Suntem un corp, suntem o minte, suntem o conștiință, dar cum ajungem la credință?” Rãspunsul e dat cu o profunzime specifică marilor spirite: „Constientizăm noi că venim pe lumea asta cu un sens pe care ar trebui să-l înțelegem și să ne conformăm sensului pe care îl avem pe lume și în univers? Fiecare dintre noi se naște cu un har, cu un talent tocmai pentru că fiecare dintre noi trebuie să ocupe un loc diferit de celălalt.”
Retoric, medicul întreabă: „Ce înseamnă conștiință?” Imediat aduce răspunsul în fața telespectatorilor: „Înseamnă a ști. Ce înseamnă să știi? Înseamnă să ai argumente care să justifice o idee, un adevăr. Credința nu are nevoie de argumente! Omul simplu crede pur și simplu, în mod tradițional. El moștenește din strămoși ideea că există ceva dincolo de el și că acelui… ceva, în momentele de impas, poate să i se roage. Şi avem destule argumente să spunem că, deseori, omul care se roagă primește răspunsuri. Dar asta nu e ca la magazin: cerem ceva și ni se dă. Lucrurile sunt pe un alt palier. Și oameni de știință celebri au spus că ei știu că există ceva mai presus de puterea noastră de înțelegere. Dar în cazul oamenilor simpli, ei nu au nevoie de explicații. Omul își cultivă în mod tradițional ideea de religie, dar nu își pune întrebări pentru că nici nu își poate explica”.
