# Avem şi noi clădiri deosebite… pentru ele cine DONEAZĂ?
„Mulţi români plâng că a ars catedrala Notre Dame din Paris, dar ei nu au văzut nici măcar mănăstirea Voroneţ!”, au comentat unii după incendiul care a afectat grav emblematicul lăcaş de cult din „Oraşul luminilor”.
Unii chiar s-au oferit să doneze bani pentru refacerea monumentului, dar dacă ne uităm mai bine prin ograda proprie, vom vedea că şi la noi sunt clădiri de mare valoare care merită atenţia şi… restaurarea!
Un conac simbol
O astfel de clădire este Conacul Vlădescu din comuna Hârtieşti, sat Lucieni. I se spunea „castelul” în perioada în care era vizitat, dar de mult timp se află în paragină. A fost o vreme în proprietatea statului, iar apoi a fost retrocedat. Poate că în astfel de situaţii statul n-ar trebui să lase restaurarea doar în sarcina proprietarilor, având în vedere valoarea imobilelor şi mai ales costurile ridicate pe care le presupun lucrările specifice monumentelor. Este păcat să nu putem valorifica din punct de vedere turistic un astfel de obiectiv, o construcţie în stil neoromânesc de mare valoare.
Între Câmpulung şi Piteşti
Conacul se află la 29 km de Piteşti şi la 25 km de Câmpulung Muscel. Poziţionat între două dealuri împădurite, prin preajmă curgând un pârâu, imobilul a fost construit în jurul anilor 1898-1900 de către boierul C.A. Vlădescu, acesta decedând în 1926 şi lăsându-l moştenire descendenţilor lui care l-au stăpânit până în martie 1949, când a intervenit naţionalizarea averilor făcută de statul comunist. Construcţia are o suprafaţă (baza) de aproximativ 400 mp, cu 23 de camere mai mici (ale îngrijitorilor) şi mai mari, saloane (pentru recepţiile mondene), foişor, pridvoare, capelă de rugăciuni, beci foarte bine consolidat cu traverse de cale ferată, cu multe bolţi de cărămidă (păstrându-se astfel în condiţii optime fructele din livada care-l înconjoară). Până în 1949 era socotit „castelul din vatra satului”, familia Vlădescu având în împrejurimi 350 hectare de terenuri (păduri, păşuni, livezi, islazuri), moară de apă şi povarnă, din care acum au mai rămas ruinele. Este inclus ca imobil monument în Lista monumentelor istorice din judeţul Argeş.
3 Comentarii
Lia
Statul trebuie sa intervina urgent pentru salvarea acestor cladiri retrocedate si lasate in paragina de fostii proprietari, care poate nu au posibilitatea sa si le reabiliteze.
Anonim
„A fost o vreme în proprietatea statului, iar apoi a fost retrocedat”.
Un mod cel puțin ciudat de a pune problema proprietății în cazul unor clădiri „monumente istorice”care sunt în proprietate particular-privată (aparțin unor persoane fizice) în deplină proprietate, dar care (persoane) nu sunt capabile să mențină funcțional „monumentul”?!
Nu discutăm cum şi de ce o casă de locuit(gospodărie) mai „răsărită”, într-o perioadă de timp „istoric”, în localitatea Lucieni-Hârtieşti , a ajuns pe o „listă” de „monumente istorice”, dar, azi, este în proprietate particular-privată deplină „prin retrocedare” (juridic legală şi la cererea proprietarului, persoană/e fizică/e, din familia Vlădescu, moştenitori legali).
„Stăpânii” acestui monument/casă/gospodărie sunt nu doar incapabili economic-financiar de moştenirea din „retrocedare” , dar şi „boieri”(exploatatori) când au pretenția ca Statul român (adică cetatenul român!) să le repare şi întrețină lor (fam. Vlădescu ?) Proprietatea privată („Castelul”)! Despre cultura (economică şi juridică) a ziaristului care semnează articolul : fără cuvinte/vorbe !!!…
Anonim
Este trist că o astfel de bijuterie a fost lăsată în paragină. Înțeleg însă din articol, că are un proprietar, altul decât statul român. Nu ar fi bine să fie rezolvată situația proprietății, înainte de toate? După, s-ar putea lansa și o campanie de strângere de fonduri. Până atunci însă, legal, proprietarul care a revendicat și a obținut conacul este răspunzător de tot.