În urmă cu mai mulţi ani, un scandal uriaş zguduia Serviciul de Permise Auto din Argeş, fiind unul dintre primele dosare majore instrumentate de DNA şi care s-a soldat cu arestări şi condamnări spectaculoase. La ani distanţă, ai fi zis că măcar cei din sistem s-au învăţat minte, dar iată că în această săptămână doi poliţişti din Argeş au fost retinuţi pentru luare de mită. Fenomenul corupţiei pare atât de adânc înrădăcinat, încât avem nevoie de un miracol pentru a ne face bine. Şi, citând un motto celebru, putem spune şi aşa: „Complicele corupţiei este uneori propria noastră indiferenţă”.
Corupţia… mică
Argeşul a fost în ultimii ani „sediul” unor acţiuni de răsunet ale DNA, oameni grei din toate sectoarele de activitate căzând în plasa anchetatorilor, fiind acuzaţi de fapte de corupţie. Am avut cazuri în politică, în poliţie, în Armată, în administraţie, în mediul de afaceri, în sănătate etc. „Mită în fotbal”, „Mită la permise” şi „Mită la general”, toate aici s-au produs. Corupţie există în toate ţările, dar în cele dezvoltate nu este endemică, aşa cum este la noi. La ei, ca să spunem aşa, corupţia vizează anumite personaje şi sfere înalte, dar restul societăţii e bine pusă la punct. La noi, însă, avem de-a face cu o corupţie care ne macină existenţa de zi cu zi, după cum urmează:
– pentru a obţine permise de conducere auto încă se mai dă şpagă (consecinţa o vedem pe străzi, acolo unde toţi nepricepuţii provoacă adevărate carnagii);
– deşi s-au mărit salariile în sectorul medical la cote ameţitoare, pacienţii – majoritatea cu venituri infime – sunt nevoiţi de multe ori să dea în continuare „atenţii” la medici şi la asistente lipsite de scrupule; mai mult, pe mână cu anumite clinici şi firme private unde chiar lucrează, unii medici „căpuşează” spitalele şi trimit pacienţii la aceste entităţi private;
– în şcoli, părinţii sunt adevărate „vaci de muls”, căci – există un calcul în acest sens – deşi învăţământul este gratuit, trebuie să scoată anual din buzunar peste 3.000 lei pentru fel de fel de culegeri, auxiliare şi reviste, excursii sau fondul clasei care, chipurile, ar fi „interzis”; mai nou, până şi cu uniformele şcolare şi cu hrana copiilor de la after-school se fac afaceri în care sunt implicaţi profesori;
– la unele morgi, morţii nu pot fi ridicaţi de rude decât cu… „atenţii”;
– se dau bani pentru a se promova în anumite funcţii sau pentru a trece examene la unele facultăţi, ba chiar pentru a accede în anumite slujbe (în special la stat);
– sistemul PCR – pile, cunoştinţe şi relaţii – funcţionează mai abitir decât pe vremea lui Ceauşescu, fiind ridicat la rang de… competenţă absolută (în organigramele unor instituţii există adevăraţi „arbori genealogici”, cu părinţi, copii, gineri şi nurori);
Întrebare
Pe acest fond, dar având în vedere şi eforturile DNA din ultimii ani, nu poţi să nu te întrebi cum de mai sunt oamenii dispuşi să rişte. Iar singura explicaţie rezonabilă este că unii ştiu că dacă sunt prinşi fac câţiva ani de puşcărie, dar rămân cu sume de bani şi averi care îi aranjează pe viaţă. Iar noi, cei mulţi, stăm şi ne uităm lung la TV şi ne certăm între noi că nu ştiu ce face un politician sau altul. Să nu uităm, aşadar: „Complicele corupţiei este uneori propria noastră indiferenţă!”.
