” […] Este foarte adevărat că femeile nu au scris capodopere, nu au scris Iliada sau Odiseea, nu au construit nicio catedrală, nu au sculptat vreun Apolo, nu au pictat nicio Judecată de Apoi, nu au descoperit nici telescopul sau tiparul, algebra sau maşina cu aburi, dar au făcut lucruri mult mai bune şi mai măreţe decât toate acestea. În poala lor au fost educaţi oameni iubitori de adevăr şi virtute, cele mai importante opere ale lumii […]”. Plecând de la aceste afirmaţii care aparţin editorialistului Gheorghe Savu, mai mulţi cititori au ţinut să completeze, acum la debutul noului an şcolar, care ar trebui să fie rolul mamei în educaţia copilului. Ideea care se desprinde este aceea că mama trebuie să fie lângă copil, nu la muncă în străinătate.
Ioan: „Nu putem trece cu vederea că mamele care au plecat în străinătate şi şi-au lăsat copiii în ţară sunt autonome, ele observă şi judecă, şi probabil au gândit că aşa e mai bine. În multe cazuri, concluziile lor nu concordă însă cu cele ale celor din jur şi acele mame îşi pot schimba gândurile. Dar pentru că purtăm de grijă naţiei noastre observăm ce se întâmplă cu copiii, adulţii şi bătrânii ei, încercăm să înţelegem de ce, pentru ce, când, unde, cum pentru a vedea ce vom face, pentru ce, de ce şi pentru ce, cum, de când şi până când, de unde şi până unde. Cum prezentul şi viitorul nu pot fi gandite fără înţelegerea trecutului, ne-ar prinde bine analiza lui.”
Andrei: „În limbajul popular, se mai spune mam-mare sau mamaie pentru bunică, persoana care poate suplini cu succes mama. În învăţământul preşcolar, şcolar şi gimnazial, marea majoritate a educatorilor sunt femei, cărora instinctul matern nu le lipseşte. N-ar fi rău să fie analizat şi rolul taţilor, pentru a vedea daca absenţa lor, fizică şi/sau psihică, are o influenţă majoră, asupra dezvoltării copiilor.”
George OLTEANU
