Au fost înlăturate, în sfârşit, schelele ce au încorsetat o aripă laterală a Colegiului Naţional „I.C. Brătianu”. După ce a fost supus reparaţiilor capitale, primul corp intrat în marea şi chinuita reabilitare, cel cu vedere la sala de sport, oferă, acum, o privelişte încântătoare. Imobilul uşurat de şantier pare scos din ţiplă. Acoperiş nou-nouţ, executat fără cusur, faţadă cărămizie, ferestre din termopan, săli luminoase, mirosind a proaspăt văruit. O înfăţişare demnă de un liceu de elită.
Constructorul a lucrat, cel puţin până acum, ca la carte. În toamnă, elevii şi profesorii îşi vor desfăşura activitatea în corpul B.
Şantierul se mută, acum, în corpul pricipal. Urmează cea mai dificilă parte a proiectului: corpul central al colegiului, cel cu vedere la stradă.
În clădirea ce urmează să fie supusă reabilitării, clasele şi laboratoarele au fost eliberate de bănci, catedre, stative şi cuiere. Au fost date jos tablourile şi panourile ce îmbrăcau, odinioară, pereţii coridoarelor. Grămezi de cioburi au fost, din loc în loc, adunate pe un hol. În capul scărilor ce duc spre bibliotecă aşteaptă să fie scos la aer un ghiveci de formă pătrată, în care a… înflorit afişul cu indicativul „Toaletă băieţi”. La sala de curs numerotată cu 24, uşa „placată” cu instrucţiuni privind bacalaureatul şi repartizarea elevilor a fost scoasă din ţâţâni şi sprijinită alături, de zidul clasei cu ecou. În spaţiile golite-puşcă, zgomotul paşilor se aude amplificat. Fondul sonor al şantierului este asigurat de urletul utilajelor, acompaniat, când şi când, de glasul muncitorilor: „Hai! – Stai!”.
În curtea interioară, natură… moartă; aici au fost aruncate, laolaltă cu deşeurile specifice şantierului, câteva animale şi păsări împăiate. Par mâncate de molii o lebădă, o căprioară, un cap de mistreţ, probabil şi un uliu… Material didactic degradat şi prăfuit, ce nu mai este de folos nimănui!
Mirela NEAGOE