# Cum ni se şterge urma în lume…

Deşi timpul, se crede, închide rănile şi le vindecă, nu tuturor scurgearea lui le este remediu. Ca şi-n urmă cu un an, distinsa soţie a reputatului scriitor Marin Ioniţă a resimţit durerea despărţirii şi sâmbătă în timpul parastasului. Cu sufletul zdrobit şi ochii înlăcrimaţi, a murmurat laolaltă cu soborul preoţesc în mijlocul căruia s-a aflat ÎPS Calinic: „Veşnica lui pomenire!”

„E întuneric…”

„A suferit şi a creat totodată, om dedicat cuvântului pe care-l stăpânea, ca o mărturie a harului primit de sus…” Prin aceste vorbe rostite la finalul slujbei din biserica schitului Trivale, pr. prof. univ. dr. Ion Popescu a cuprins esenţa unui vieţi derulate pe parcursul a 89 de ani, cât i-a îngăduit Dumnezeu să trăiască, lui Marin Ioniţă. În jur de 20 de persoane au fost alături de familia îndoliată, la emoţionanta slujbă săvârşită de câţiva preoţi şi monahi. Cei care l-au preţuit cu adevărat nu puteau lipsi de la acest evenimnent comemorativ. Prea puţini însă. Atunci când în ziua de 7 mai 2018 prozatorul se stingea pe un pat de spital, întreaga breaslă a scriitorilor argeşeni deplângea dispariţia celui care a îmbogăţit literatura română prin vasta sa operă. La înmormântare au fost scriitori, actori, artişti plastici, jurnalişti. Pierderea pentru cultura argeşeană era imensă, spuneau răspicat. Sâmbătă, doar o mână de oameni şi-au mai făcut timp să aprindă o lumânare la mormântul celui pe care, spuneau, nu-l vor uita niciodată. Indignat, directorul Filarmonicii a simţit nevoia să sărute crucea scriitorului apoi Jean Dumitraşcu a postat pe Facebook un mesaj tăios. Astfel a tălmăcit distinsa doamnă Ioniţă, visul din urmă cu câteva nopţi în care iubitul său soţ, supărat îi spunea: „E întuneric, prea întuneric…” Se va fi referit la „întunericul” care a cuprins inima multora dintre cei care-i ignoră acum amintirea? Parcă premonitoriu, Marin Ioniţă scria cândva: „Să trăieşti fără caracter, e ca şi cum ai muri fără lumânare.”

Cetăţean de Onoare al Cerului

Afectat de pierderea tatălui său, cunoscutul publicist Ion M. Ioniţă nu a comentat lipsa colegilor de breaslă ai scriitorului ori a reprezentanţilor administraţiei locale. Resimte însă ca pe o durere profundă, faptul că primăria nu a găsit de cuviinţă ca numele unei asemenea personalităţi locale să fie atribuit unei străzi din municipiu. Trista familie s-a bucurat însă de prezenţa lui Tudor Pendiuc. Pe vremea când era primar, acesta a avut iniţiativa de a-l declara pe Marin Ioniţă, Cetăţean de Onoare al Piteştiului. În semn de respect, fostul edil-şef a fost invitat şi la masa oferită întru pomenirea regretatului om de cultură, la trapeza aşezământului monahal. S-au depănat amintiri duioase şi prin prezenţa arhiepiscopului Calinic, agapa a căpătat o încărcătură spirituală aparte.

Doamna Ioniţă s-a resemnat. Prinvind aranjamentul floral trimis de către prof. Gh. Mânzatu, ştergându-şi lacrimile, a spus: „Cel mai important este că Marin a devenit Cetăţean de Onoare al Cerului…

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio