În ultimul sfert de veac, românii au fost mereu ciudaţii Europei. Destule motive au contribuit la etichetarea asta.
După căderea Zidului Berlinului, în decembrie 1989, noi ne-am rupt de trecut cu sacrificiul a peste 1.000 de morţi şi sute de schilodiţi de care ar fi fost vinovaţi nişte misterioşi terorişti, niciodată dovediţi. Au urmat mineriadele, recompensele oferite unor falşi revoluţionari, hoardele de ciorditori, de proxeneţi şi de prostituate care au invadat continentul, crescânda nostalgie după comunism şi Ceauşescu, sau discrepanţa uriaşă dintre îmbogăţiţii tranziţiei şi 70% dintre români care trăiesc sub pragul sărăciei (conform Băncii Mondiale).
Românii s-au duşmănit din zi în zi mai mult între ei, s-au împărţit în pro şi contra Ion Iliescu sau Traian Băsescu, s-au destrămat din acest motiv vechi prietenii, politicienii au ţinut-o într-o veşnică gâlceavă şi campanie electorală, s-a ales praful de fabrici şi uzine, apărând în loc covrigării, gogoşerii, baruri şi gherete cu de toate.
Fără merite deosebite, fără a dovedi că facem eforturi de a ne schimba în esenţă năravurile ancestrale, în urmă cu zece ani am fost invitaţi să facem parte din Uniunea Europeană. Nu m-am numărat printre EUsceptici, dar încă de atunci am avut ferma convingere că genetic, în ciuda unui potenţial bun de inteligenţă, nu vom putea niciodată să ne comparăm cu popoarele performante ale Europei. Iar în situaţia când aceasta va funcţiona pe mai multe viteze, invocata luminiţă de la capătul tunelului abia dacă va mai pâlpâi.
Dramatică este şi starea de sănătate a românilor. Într-o ţară din care au plecat în ultimii ani peste 15.000 de medici, în care spitalele şi dotarea acestora sunt vai de mama lor, în care populaţia este îmbătrânită, majoritar săracă şi la pământ cu igiena, în cabinetele medicale apar de-a valma pacienţi cu tuberculoză, cancere diverse, râie, diabet zaharat, boli venerice, psihoze, păduchi, alcoolism, ciroze şi grave probleme cardiace. Iar dacă aceasta nu era de ajuns, apar şi bolnavi ce prezintă ciudăţenii de neimaginat în alte ţări din Europa.
Acum câţiva ani am operat un bărbat în jurul vârstei de 40 de ani căruia, de pe la adolescenţă, a început să-i crească între fese, la noada fundului, o coadă! Lungă de vreo 30 de centimetri, groasă cât un cârnat şi terminată cu o porţiune de mărimea unui pumn!
Iar recent unei tinere de 28 de ani i-am extirpat de pe una dintre labiile vaginului o formaţiune de 15 centimetri ce-i atârna şi se bălăbănea ca pendulul unui ceas! Ca să facă pipi şi sex trebuia să o dea cu mâna într-o parte…
Viorel PĂTRAŞCU
