În ultima vreme, în diverse medii din Piteşti se discută aprins despre Filarmonica noastră, mai exact despre sediul acestei instituţii, despre salarizarea personalului, despre alte cheltuieli. Directorul Jean Dumitraşcu a dat recent o replică acidă în ceea ce-l priveşte…
Două tabere
Zilele trecute, cotidianul nostru a relatat pe larg problema salarizării instrumentiştilor, precum şi a personalului auxiliar. Subiectul a fost pus pe tapet chiar de către muzicienii care, la primul concert stagional, în urmă cu o săptămână, s-au aflat în grevă japoneză, ca semn de protest faţă de micşorarea salariilor. La 1 februarie beneficiaseră de o mărire substanţială, însă minunea nu a ţinut prea mult. Publicul prezent la spectacol a… fraternizat cu artiştii, dar, după ultimele aplauze, în urbe a pornit o dezbatere neoficială despre rostul filarmonicii. În mediile intelectuale, cum ar fi, de pildă, cel al profesorilor Liceului de Artă „Dinu Lipatti”, se discută intens despre orchestra oraşului nostru. Nu sunt voci care să susţină desfiinţarea Filarmonicii, pentru că ar consuma mulţi bani de la buget, sume care ar putea fi redirecţionate spre alte nevoi ale oraşului. Totuşi, se conturează două tabere: ale celor care cred că salariile instrumentiştilor sunt decente, raportat şi la repertoriul unei stagiuni, şi ale altora care opinează că, dimpotrivă, salariile trebuie mărite consistent fiindcă nivelul artistic este mulţumitor, iar muzicienii au capacitatea de a-l ridica dacă sunt motivaţi financiar.
„Cântaţi la vreun instrument?”
Chiar şi adversarii politici ai lui Tudor Pendiuc îi recunosc acestuia un merit de netăgăduit: crearea instituţiei care-i încântă de zece ani pe melomani. Pendiuc a fost artizanul, dar cel care a îndeplinit însărcinarea primită este fostul notru coleg de la „Argeşul”, Jean Dumitraşcu. Atât subordonaţii săi, cât şi cei care-l cunosc îndeaproape ştiu că pentru el au fost ani de trudă jertfelnică astfel încât totul să meargă conform proiectului. Acum însă se fac auzite, răzleţ, voci care, deşi îi apreciază managementul, îi aduc unele reproşuri. Recent, în cadrul unei emisiuni de la un post tv local, lui Jean Dumitraşcu i s-a pus întrebarea: „Aveţi pregătire de specialitate? Cântaţi la vreun instrument?” Vizibil încurcat, după ce şi-a frământat palmele câteva secunde, oftând adânc, directorul a răspuns: „Am citit enorm! M-am pregătit singur, sunt autodidact, am acasă o bibliotecă imensă, o mie de cărţi despre muzică, istoria ei şi opera tuturor muzicienilor! Le-am citit pe toate şi pot să port o discuţie cu orice specialist…”