Ciorile au umplut trotuarul de mizerie
# Ciorile din Piteşti, în ciuda mizeriei lăsate în urmă, fac ce fac şi câştigă respectul cetăţenilor – datorită inteligenţei lor deosebite.
Miile de ciori care au luat în stăpânire zona de la Podul Viilor te duc cu gândul la filmul „Păsările” al lui Alfred Hitchcock… Au obiceiul de a zbura împreună, de parcă ar fi legate una de alta, şi de a se aşeza pe blocurile din apropiere, deranjându-i pe locatari. Croncănitoarele care întunecă cerul creează scene de… groază prin… găinaţul lăsat în urma lor, pe trotuare şi bănci. Piteşteanul Adrian Mestecăneanu, ornitolog, ne dezvăluie lucruri mai puţin ştiute despre gălăgioasele ciori, considerate păsări inteligente.
Ca un fuior de fum
În Parcul Lunca Argeşului înnoptează, în această perioadă, trei specii de corvide: cioara de semănătură, mai mică decât corbul şi complet neagră, stăncuţa, cam de mărimea unui porumbel, cu capul şi gâtul gri, şi cioara grivă, de culoare cenuşie, cu negru pe cap, piept, aripi şi coadă.
Adrian Mestecăneanu
Adrian Mestecăneanu: „Nu le-am numărat, dar estimez că sunt câteva mii de exemplare de corvide, dintre care aproape toate sunt stăncuţe şi ciori de semănătură. Ele dorm în plopii înalţi de aici, unde se simt în siguranţă. Vin seara şi pleacă dimineaţa, într-un stol foarte alungit, dinspre şi către terenurile agricole unde se hrănesc, situate chiar şi la peste 10 km distanţă. Până în urmă cu câţiva ani, frecventau, adesea, groapa deschisă de deşeuri de la Albota, iar astăzi doar o mică parte dintre ele mai mănâncă din gunoaiele aruncate la tomberoanele din oraş. Nu emit cântece, ci cârâituri şi croncănituri, devenind zgomotoase când sunt în număr mare. Au obiceiul de a zbura împreună, de parcă ar fi legate una de alta, ca un imens covor sau fuior de fum, lângă locul de înnoptare, şi de a se aşeza pe blocurile din apropiere, deranjându-i pe locatari.”
Foarte inteligente
În zăvoiul Argeşului, ciorile de semănătură cuibăresc anual, păsărilor de la noi adăugându-li-se, în timpul iernii, altele, venite din nord. Stăncuţele îşi fac cuibul, mai ales, în coşurile, podurile şi nişele caselor.
Adrian Mestecăneanu: „Sunt păsări foarte inteligente, ca toate suratele lor, în acest sens fiind binecunoscute ciorile din Noua Caledonie care, în natură, îşi fac cârlige din ramuri şi frunze, pentru a scoate cu ajutorul lor, din trunchiul arborilor, larvele suculente cu care se hrănesc. Altele ştiu să spargă nucile, lăsându-le să cadă pe trecerea de pietoni, pentru a culege de pe jos sâmburii dintre cojile sfărâmate de maşini, atunci când acestea sunt oprite la stop, evitând, astfel, pericolul de a fi lovite. Şi eu am observat stăncuţe dând drumul nucilor de pe clădiri, de pe sârmele suspendate la mare înălţime sau chiar din zbor, pentru a le sparge de asfalt ori de beton. Apoi, dacă nu le permiteam să coboare la ele, deveneau agitate, «ocărându-mă» cu cârâituri stridente. Se spune că pot ţine minte omul care le-a făcut rău cel puţin un an, datorită memoriei lor foarte dezvoltate, care le ajută să regăsească hrana ascunsă, chiar şi după câteva luni de zile.”
Deşi murdăresc cu găinaţ băncile şi aleile din parcuri şi trezesc de dimineaţa localnicii („infracţiunile” fiind semnalate şi de cititorii noştri mai ales pe Calea Bucureşti), ciorile aduc şi servicii omului, mâncând numeroase insecte dăunătoare din culturile agricole. Ele ajută şi la salvarea unei specii de şoim, numită vânturel de seară, care îşi creşte puii îndeosebi în cuiburile acestora, explică Adrian Mestecăneanu. Vânturelul de seară este protejat de lege, în ţara noastră întâlnindu-se sub 1.500 de perechi cuibăritoare.
