Se vorbeşte mult despre psihologia individului, despre profilul său psihologic. Acest individ poate fi un tânăr universitar sau unul care vrea să se angajeze într-o întreprindere, poate fi un aspirant la un loc într-o şcoală militară sau un doritor al carnetului de şofer. Poate fi un erou sau un criminal, un tânăr educat sau un huligan. Deci, poate fi un anonim, dar căruia îi cunoaştem profilul psihologic. Se ştie însă mai puţin despre psihologia noastră socială. De exemplu, în „Mioriţa” se vorbeşte despre trei ciobănei: „Unu-i moldovean, unu-i ungurean şi unu-i vrâncean”, probabil toţi români, dar se insistă pe cel moldovean, pe resemnarea unuia singur, de unde concluziile cunoscute despre această baladă. Este vorba aici despre o eroare logică. Or, dacă abordarea „Mioriţei” s-ar fi făcut din perspectiva psihologiei sociale, rezultatele analizei noastre ar fi fost cu totul altele. Sigur, cu totul altceva este balada „Toma Alimoş” – o punere în scenă a psihologiei individuale.
Iată un capitol academic despre care nu prea se vorbeşte şi, deci, nu se ştie aproape nimic. Studiul individului rămâne temelia învăţământului modern. E adevărat că la acest studiu se adaugă câteva demersuri despre mimetism, sinucidere, mentalităţi, crime, violuri, reprezentări, statistici etc. Or, oamenii se iau unii după alţii, ca oile, care merg în turmă şi care cad în prăpastie sau în râu dacă sunt rău conduse. Aceasta este o taină specifică a psihologiei sociale. Nimeni nu a descifrat-o. Serge Moscovici scrie ceva despre această psihologie când afirmă că, începând cu doi indivizi trăitori în acelaşi mediu, dacă nu sunt credincioşi, au o tendinţă naturală spre rău. La noi, însă, prima lucrare despre psihologia socială este cartea lui D. Drăghicescu privind poporul român. Lucrarea sa este însă nulă. Vechi liberal, chivernisit, Drăghicescu trăia din pensie, din chirii, având mai multe locuinţe supraetajate, şi scria cărţi în franţuzeşte. Milionar, el umbla jerpelit şi cheltuia puţin. Locuia într-o garsonieră la ultimul etaj al unui imobil personal, împreună cu soţia, fără să aibă copii. Deci, cu un asemenea stil de viaţă, e adevărat, poţi să scrii despre psihologia poporului tău, dar care, de fapt, este psihologia ta. Căci nu poţi să scrii despre popor, vorba psihologului C.G. Jung, dacă nu eşti un cetăţean cât mai normal cu putinţă, respectiv să ai o familie, copii, profesie, deci să trăieşti într-un colectiv cât mai obişnuit cu putinţă.
Un alt român cu pretenţii care a scris despre psihologia poporului român este Constantin Rădulescu-Motru. Din psihologia lui Motru înţelegem multe despre poporul nostru, dar această psihologie are totuşi un viciu, în sensul că astăzi mai sunt valabile doar câteva idei emanate de mintea acestui adevărat savant. Motru ne spunea că noi, românii, suntem totdeauna grăbiţi, dar şi totdeauna inexacţi. Se pare că ne place ritmul neregulat: cât mai puţin pentru folosul instituţiei şi cât mai mult în folosul personal. Referindu-se la acest fel de al fi al nostru, el afirma: „De dimineaţă până seară, ministrul român se învârteşte ca o giruetă.
Şi cu toate acestea, de ce lumea se plânge la noi că afacerile publice tărăgănesc ca în Orient? Fiindcă la noi muncă este, negreşit, dar este nedisciplinată. În noi trăieşte încă sufletul strămoşilor păstori şi agricultori primitivi, suflet care se agită câteva luni pe an şi hibernează în tot restul timpului. Suntem capabili de orice virtute întrucât pentru ea nu ni se cere o persistenţă prea îndelungată…” („Personalismul energetic”).
Prin urmare, conform psihologiei sociale, de unde ştiu eu dacă românul nu este mai dotat pentru viaţa sătească decât pentru cea citadină, fiindcă el are tradiţii milenare în acest stil de viaţă? De ce nu aş crede că la sat Gheorghe Dincă ar fi putut fi un ţăran model, iar Ilie Moromete, la oraş, ar fi putut ajunge un criminal? Cine să-mi spună că nu ar fi fost posibil? Cum se explică anomia instituţiilor noastre? Am transplantat felul nostru de a fi rural în mediul urban, iar conform tot psihologiei sociale, am transformat gradul de rudenie de la ţară în sistemul clientelar de la oraş. Un sistem aflat în floare în administraţia locală şi centrală, în justiţie, biserică, şcoală, poliţie etc. Iată de ce pentru a emite judecăţi de valoare despre psihologia poporului român trebuie să am cunoştinţe despre superstiţii – o tendinţă de esenţă socială a sufletului omenesc, care lărgeşte cadrul existenţei; despre prejudecăţi – care, din contră, îngustează cadrul existenţei prin desconsiderarea minţii omeneşti de a cunoaşte şi de a judeca adevărul; misterul social – care există atât în viaţa socială, cât şi în cea individuală; şi despre minciuna socială – cea mai mare şi mai condamnabilă piedică în calea adevărului, deoarece ea falsifică în mod conştient această cunoaştere. Fără toate acestea, cel care vrea să scrie despre psihologia poporului său se află în plină cultură orală, cu pretenţii de autor de cărţi despre psihologia unui popor, dar, de fapt, el scrie despre psihologia sa individuală.
21 Comentarii
Anonim
Foarte adevarat. Bravo!
Dora
Eu cred ca studii despre psihologia sociala avem destule, dar aceste studii au fost facute de la inaltimea catedrei, fara sa se mearga pe teren si sa se culeaga date empirice. Este mai comod sa scri despre dementa unui individ decat sa face o analiza psiho-sociala a unei multimi, fie ea si un popor.
Anonim
De când au îmbătrânit şi au fost alungate din „Breasla prostituatelor” din…Italia , „unele” îşi risipesc bacilii (viruşii)/ „produşi” acolo infestând limba română , „băşicând”-o cu tot felul de „bube” cum ar fi …”să scri”/(incorect !)…Prostituată Dora, la modul Conjunctiv, timpul Prezent , Singular, Pers . Il-a , verbul „a scrie”(conjugarea a lll-a) se spune şi se scrie corect (în lb. rom.) „să scrii”(cu 2doi „i”) !!!…
Nu de altceva, dar prostia & prostituția…se ia/u (vezi „Cazul Caracal”) !
Anonim
Ha, ha, ha, ai uitat de greșelile tale, identice. În rest, ai rămas la fel de nesimțit și de ratat.
Anonim
Replica lui Mircea Diaconu către Alina Gorghiu (blondă 2, după „sirena 1-PNL”, Turcan Raluca !) : „Dacă aş fi fost un pic mai înalt, precis nu te dezamăgeam nici…eu”! (aluzie la klaus werner)
Anonim
Cine suntem? O turma de oi, pe care o duce Iohannis unde vrea.
marin
Mi-a plăcut comparația dintre Gheorghe Dincă și Ilie Moromete! Bravo, felicitări pentru articol! Fiecare om este unic în felul său; de fapt – fiecare om este o mască a ceea ce este cu adevărat. Oamenii sunt imprevizibili și cu atât mai mult când e vorba de mulțime!
Anonim
Chiar aşa ! …Cine sunteți voi care vă arogați să judecați … poporul (român) ?!!!
Anonim
Fara sa ști imbecilule, aceeași întrebare a pus-o Mihai Eminescu.
Anonim
Of, Dilly, îmi rupi sufletul! Corect este ,,fără să știi, imbecilule…”
Anonim
E la negativ, prostule
Anonim
Fugi ba d-acilea cu capra, tu esti prost, oricum ai lua-o (hmm…), tot gresit e, are dreptate ala de te-a corectat.
Anonim
Bâști, găgăuță!
Anonim
Mai citește!
Anonim
Savule, stai rău cu deontologia & gramatica !
Anonim
Nu ne-ai spus cum este ,,fără să ști”…
Anonim
BONI, de când /te dai/eşti tu atât de prost, încât să arunci cu ERORILE (peste greşeli gramaticale !) de logică a limbii române-conținute în propriile „opinii” postate (chiar de tine !) sub pseudonimul „Savu Gheorghe” sau „viceversa” înspre cei care îți dau constant peste bot ?! Oricum, toți te recunosc după „mirosul”.. pensiei tale speciale de fost securist cu grad de „Răspândac” !… „Pauza s-a terminat, capu’la fund”!
Boni
Ești atât de prost încât ,,se sparie gândul”, vorba cronicarului. Aș vrea să fiu eu Savu, dar nu sînt, fiecare cu profesia lui. Care miros? Eu miros frumos. Tu, la cei peste optzeci de cotolani, deja miroși a mort! P.S. De unde știi tu că sunt Boni? Ai făcut o fixație sau te simți flocică mic pe lângă el?
Anonim
Cin’ te strigă pe tine BONI…boule ?!!
Boni
Mă face un dement, bou. Este un compliment, vă dați seama, în capul lui bolnav incurabil, lumea și valorile sunt întoarse pe dos. Să avem milă!
Diogene
Bun articol, documentat. As completa faptul ca psihologia la fel ca oamenii se schimba extrem de rapid in societatea noastra globalizata si din ce mai tehnologizata. Cat va rezista din sufletul national romanesc traditional…..poate prin Maramuses, Bucovina, ca la munteni….dispare sub asaltul cosmopoliticului bucurestean.