1 Iunie – Ziua Internaţională a Copilului. La prima vedere, totul pare minunat. Zâmbete, fericire, părinţi mândri, copii bucuroşi. Dar dincolo de manifestări mai mult sau mai puţin festive, realitatea este că statul nu prea le acordă atenţia cuvenită celor mici. La fel procedează şi cu familia. Mulţi copii argeşeni trăiesc în sărăcie, abandonează şcoala, iar unii chiar sunt ai nimănui în ţară, părinţii lor fiind plecaţi la muncă peste hotare. Datele oficiale arată că în judeţ trăiesc aproximativ 125.000 de minori, cu vârste până la 18 ani. Pentru ei statul asigură o alocaţie de tot râsul: 82 lei pe lună, în condiţiile în care unui deţinut îi revin peste 2.500 lei pe lună. A fost eliminat trusoul acordat la naştere, iar la grădiniţă e plătită contribuţie la hrană. Peste 12.000 de familii din Argeş primesc aşa-numita alocaţie complementară pentru susţinere (un ajutor social pentru creşterea copiilor, diferit de alocaţia pentru copii sau de venitul minim garantat). Şi încă mai avem în judeţ copii care învaţă la lumânare, încă mai sunt elevi care merg cale lungă pe jos la şcoală, fiindcă nu există suficiente microbuze de transport. La nivel declarativ, statul are grijă de copii şi de familie. La nivelul faptelor, însă, nu e deloc aşa!
Claudiu DIŢA
