În urmă cu un an, după un tur de forţă în jumătatea nordică a Italiei, îmi promiteam să revin în această minunată ţară europeană. Şi unde altundeva mă puteam opri decât în Cetatea eternă, inegalabilă prin bogăţiile arhitectonice, artistice şi istorice. Am trăit, în micul grup de 14 concitadini, ce cuprindea oameni cu vârste între 45-74 de ani, o aventură turistică aproape performantă ca drumuri parcurse şi obiective vizitate, animaţi de un ghid turistic de sex feminin aflat la prima tinereţe, clipe de vis. După galopul în forţă de ziua, oarece oboseală resimţeam seara şi, după un duş şi somnul de noapte de 6-7 ore, dimineaţa eram „ca noi” şi timp de cinci zile n-a abandonat nimeni, aşa cum se întâmplă la turneele de tenis de câmp. Sărind peste referinţele istorice am să trec în revistă principalele obiective vizitate, aproape toate capodopere ale genului.
Forumul Roman, situat între colina palatină şi dealul Capitoliului, a fost timp de aproape o mie de ani, începând cu secolul al VII-lea î.Hr., inima Romei Antice şi creierul unui imperiu. În Evul Mediu piatra din obiectivele Forumului a fost furată pentru construirea bisericilor şi palatelor. Astăzi a rămas o înşiruire de ruine, cel mai important sit arheologic din Europa. A rămas aproape neatins Arcul lui Septimiu Sever – construit în 203 d. Hr.
Colosseum-ul – construit iniţial în anul 72 d. Hr., sub împăratul Vespasian şi finalizat în anul 80 d. Hr., sub Titus, este considerat una din cele mai mari opere de arhitectură şi inginerie romană. Înălţat pe trei niveluri din beton şi piatră în stilurile doric, ionic şi corintic, a fost folosit pentru spectacole de lupte, cu gladiatori şi animale sălbatice, între anul 80 d.Hr. şi secolul al VI-lea. În Evul Mediu a fost folosit drept fortăreaţă şi începând din secolul al XV-lea a fost sursă de materiale de construcţie pentru cele mai frumoase palate din Roma. Ultima restaurare a sa, care l-a adus la aspectul încă falnic de astăzi, s-a efectuat dintr-o generoasă donaţie în anul 2011.
Columna lui Traian a fost ridicată în anul 113 d. Hr, ca un imn de glorie închinat bravurii armatei romane, în luptele împotriva dacilor conduşi de regele Decebal. Este cea mai mare sculptură în relief din Antichitate, construită de Apolodor din Damasc (112-113 d. Hr.). Sinuciderea lui Decebal era un episod demn de toată admiraţia, în faţa căruia contemporanii şi-au plecat capul. Însă scena prezentării capului său desprins de trup, împreună cu mâinile tăiate, era o imagine umilitoare pentru daci şi urmaşii lor. Împăratul Constantin cel Mare, primul lider roman încreştinat, a distrus forumul lui Traian şi a doborât de pe columnă statuia din bronz aurit a lui Traian, înlocuind-o cu cea a apostolului Petru.
Pantheonul („templul ridicat tuturor zeilor”) a fost construit înlocuind templul lui Marcus-Agrippa (datat din anul 27 d.Hr). Împăratul Adrian, în anul 128 d.Hr., a realizat Pantheonul pe fundalul edificiului lui Agrippa, păstrând numele acestuia inscripţionat pe faţadă. Conservat miraculos, datorită structurii solide şi ingineriei performante, în anul 609 a fost transformat în biserică creştină, la 1 noiembrie – considerată de atunci ziua tuturor sfinţilor. Astăzi construcţia este tot biserică şi arată aşa cum era în secolul al II-lea. Aici este şi mormântul lui Rafael, frumosul pictor de geniu al renaşterii, care s-a stins încă tânăr.
Vittoriano – un edificiu magnific, de un alb imaculat, aproape nefiresc,
care-l face vizibil din aproape toate colţurile Romei, a fost ridicat în memoria primului rege al Italiei unificate – Victor Emanuel al II-lea. Înaintea faţadei străjuieşte splendida statuie ecvestră neagră a lui Victor Emanuel al II-lea, flancată de două fântâni alegorice reprezentând Adriatica şi Tireniana, mările între care se întinde peninsula italică.
Bazilica Santa Maria Maggiore – din piaţa cu acelaşi nume, cu o formă iniţială construită în timpul domniei lui Constantin cel Mare (sec. IV d.Hr.). Edificiul definitiv a fost realizat în timpul papei Sixtus al III-lea, proclamând-o pe fecioara Maria ca „Născătoare de Dumnezeu”. Sinodul de la Efes din 15 august 431 a iniţiat sărbătoarea „Adormirea Maicii Domnului”, în eternitate pentru creştinătate. Bazilica adăposteşte o superbă icoană a Sfintei Maria, iar în Baldachinul altarului într-o urnă din argint se află bucăţi de lemn din ieslea lui Iisus. Altarul cel mare al bazilicii este utilizat doar de către papa, la Praznicul din fiecare 15 August. Aici este şi mormântul celebrului sculptor al Renaşterii – Lorenzo Bernini.
Bazilica San Pietro in Vincoli (în lanţuri) a fost construită tot în timpul papei Sixtus al III-lea, peste o veche biserică dedicată Sfinţilor Petru şi Pavel. Ea adăposteşte lanţurile cu care fusese legat apostolul Petru la Ierusalim, într-un relicvar sub altarul principal. În faţa bisericii se află frumoasa sculptură Moise, a lui Michelangelo. Impresionează la ea trăsăturile aspre ale chipului, împodobit cu o impresionantă barbă, un autoportret al artistului. Moise ţine în mâna dreaptă tablele legii, cu cele zece porunci.
Bazilica San Giovanni in Laterano – este catedrala Romei. Inscripţia de pe splendida faţadă o defineşte ca fiind „mama” catedralelor din lume. Construită în anul 314 de împăratul Constantin, ea reprezintă sediul unde oficiază episcopul Romei, care este papa. Aici, în 1929, Mussolini şi papalitatea au pactizat pentru independenţa Vaticanului, drept cel mai mic stat din Europa. Ea conţine şi Scala Santa (Scara Sfântă), renumita scală de marmură din palatul lui Pilat din Pont, de la Ierusalim, pe care ar fi păşit Iisus în timpul patimilor.
Bazilica Sfântul Petru – se găseşte în cetatea Vaticanului, în monumentala „Piazza San Pietro”. Înaltă de 119 m, cu o suprafaţă de 15.000 mp, este cea mai mare biserică din lume şi poate adăposti circa 60.000 de oameni. Construcţia sa a fost realizată între 318-329, la iniţiativa împăratului Constantin cel Mare, deasupra mormântului Sf. Petru. În 1506, papa Iulius al II-lea a ordonat dărâmarea vechiului edificiu şi construirea celui actual. Lucrările au durat 120 de ani, cu participarea celor mai vestiţi sculptori (Bernini, Ghirlandaio şi Michelangelo). Faţada în stil baroc este dominată de statuile lui Iisus, Sf. Ioan Botezătorul şi ale celor 11 apostoli. În interior strălucesc prin excelenţă statuia Sf. Petru şi grupul „Pieta” al lui Michelangelo. Grota Vaticanului conţine cripta unde ar fi rămăşiţele Sfântului Petru. Aici se celebrează: „Naşterea Domnului”, „Paştele” şi ritualurile din Săptămâna Mare.
Comentariul despre Capela Sixtină îl iniţiem cu spusele lui Goethe: „Fără să fi văzut Capela Sixtină nu este posibil a-ţi forma o idee despre ce este capabil să realizeze omul”. Iniţierea construcţiei a fost făcută de papa Sixtus al IV-lea. Situată în dreapta bazilicii „Sf. Petru”, ea este locul Conclavurilor cardinalilor pentru alegerea noului papă. Primul serviciu religios în locaţie s-a făcut la 9 august 1483 – dedicat Înălţării la Cer a Fecioarei Maria. Conceptul medieval de împărţire a lumii în trei epoci a stat la baza conţinutului frescelor nepereche:
– Prima – Facerea lumii – la darea Celor zece porunci;
– A doua – Perioada Vechiului Testament, de la Moise până la naşterea lui Iisus Hristos;
– A treia – Epoca Creştinismului.
Frescele pereţilor laterali au fost realizate de marii pictori ai vremii, Botticelli, Ghirlandaio, Cosimo Rosselli etc). În 1508, papa Iulius al II-lea i-a încredinţat lui Michelangelo pictarea plafonului, care conţine nouă scene cu nuduri din „Facerea Lumii”. În 1535, la cererea lui Paul al III-lea, Michelangelo începe pictarea peretelui de deasupra altarului – „Judecata de Apoi”. Aproape jumătate din lunga sa viaţă (a trăit 89 de ani), unicul Michelangelo a dedicat-o lucrărilor din Roma. Trupul neînsufleţit al său a fost transportat în taină, într-o căruţă acoperită cu paie, de la Roma la Florenţa, oraşul său natal, monumentul funerar al său aflându-se în bazilica „Santa Croce”, alături de cel al lui Galileo Galilei. „Arrivederci… Roma!”
Dr. Tiberiu STĂNESCU
