Dr. Tiberiu Stanescu
26 aprilie 1986, ora 1.23 noaptea; în urma unei erori umane, s-a produs explozia unui reactor nuclear de mare capacitate la centrala atomo-electrică de la Cernobîl. La momentul exploziei, în incinta centralei erau prezenţi circa 1.000 de oameni, care s-au constituit în victimele primare ale catastrofei. Un uriaş nor radioactiv s-a îndreptat, dus de vânt, către partea vestică a Ucrainei, nordul României şi al Europei, până în Scandinavia, ajungând în final în zona coastei de răsărit a Americii de Nord. Radioactivitatea a crescut simţitor şi în Japonia.
S-au înregistrat în primele ore după deflagraţie aproximativ 1.500 de morţi, incluzându-i pe cei aflaţi în perimetrul exploziei. „Lichidatorii” – personalul angajat în măsurile de limitare a dezastrului – au fost puternic contaminaţi, iar în primele zile dintre ei au murit 400, deşi au purtat echipamente de protecţie.
Au fost atunci două zile de timp frumos în România: sâmbăta – ziua exploziei – şi duminica au scos populaţia „la iarbă verde”, la o baie de soare şi un grătar. Nimeni nu ştia nimic. Secretomania bezmetică a regimului comunist i-a anunţat pe români abia după parada de 1 Mai (deci în a cincea zi) despre catastrofa nucleară din ţara vecină. Datele privind victimele imediate şi în primul an de la explozie, din Ucraina, au fost aproximative şi departe de adevăr.
Imaginile televizate arătau, printre ruinele apocaliptice, bătrâni care s-au încăpăţînat să supravieţuiască, să rămână în zona catastrofei şi să-şi ducă traiul nu se ştie până când.
Măsurile imediate luate la noi pentru protecţia populaţiei au fost de administrare a comprimatelor de iod, cu prioritate la copii şi bătrâni. Ele fixau stronţiul şi cesiul radioactiv din atmosferă. S-a acţionat tardiv, iar rezultatele au fost firave. S-a semnalat destul de precoce o creştere masivă a incidenţei cancerului tiroidian, a crescut moderat numărul de leucemii şi limfoame, cancerele de diferite organe s-au înmulţit şi ele. S-au produs şi mutaţii genetice, a crescut incidenţa malformaţiilor congenitale la nou-născuţi.
La sfârşitul anului 1986, ucrainienii au terminat construcţia unui sarcofag din beton peste zona exploziei, menit, chipurile, să diminueze răspândirea radiaţiilor radioactive. Acum se construieşte desupra celui preexistent, deja fisurat, un alt sarcofag uriaş, cu finanţarea asigurată de 40 de ţări europene şi cu speranţa finisării lui la sfârşitul anului 2017. Pericolul iradierii continuă, consecinţele ei asupra oamenilor din zonele afectate, inclusiv România, sunt în curs de evaluare, îngrijorarea este perpetuă. Oricine dintre noi şi oricând poate fi victimă a catastrofei nucleare de tristă amintire.
Între timp au mai fost semnalate explozii la centrale nucleare din Ungaria, Bulgaria şi Ucraina. Adăugând şi accidentul nuclear de la Fukushima, comparabil prin consecinţe cu cel de la Cernobîl, se poate discuta chiar de o sumaţie a radioactivităţii occidentale la nivelul Europei şi Asiei.
Şi noi avem reactoarele nuclear-electrice de la Cernavodă şi ni s-au dat asigurări că sistemul canadian de construcţie şi funcţionare ar fi de siguranţă sporită faţă de cele de tip sovietic din ţările vecine. Dar ce se poate întâmpla în cazul unui cutremur în Dobrogea? Suntem nevoiţi să revenim la mila lui Dumnezeu.
Dr. Tiberiu STĂNESCU
P.S. Se zice că Germania a renunţat la varianta nuclear-electrică de energie, cine ştie până când.
