În Postul Mare, dreptcredincioşii sunt mult mai darnici. Unii desfăşoară acţiuni filantropice, vizate fiind familii nevoiaşe sau bătrâni bolnavi şi singuri. Alţii preferă să doneze bani, alimente sau îmbrăcăminte la parohiile din cartier sau din sat, după caz, astfel încât preoţii să le distribuie celor cu nevoi. Subiectul banilor este însă unul sensibil; sunt destui cei care nu cred că sumele donate la biserică ajung integral la destinaţie. Consilierul eparhial Caliopie Ichim cunoaşte realitatea, ştie că uneori se comentează în fel şi chip şi este decis să pună ordine în această privinţă. Dar e conştient că nu va reuşi fără ajutorul oamenilor. Tocmai de aceea, protosinghelul apelează la noi toţi: „Nu mai daţi bani la biserică fără să cereţi chitanţă! Pentru orice sumă, chiar şi pentru câţiva lei, cereţi preoţilor să vă dea chitanţă; este dreptul dumneavoastră să solicitaţi şi obligaţia lor să o elibereze. În felul acesta va exista un control cât mai exact al sumelor care ajung la parohii, iar Arhiepiscopia va putea solicita un raport despre destinaţia acelor bani. Aşa vom şti unde au ajuns banii, cine şi în ce fel a fost ajutat. Dacă oamenii vor proceda aşa, preoţii vor avea avantajul încrederii depline pe care enoriaşii o vor avea în ei, pe baza transparenţei de care vor da dovadă…”
Eduard TOMAZIU
Un Comentariu
popa
Părinte, esti pe dinafară. Nu prea cunoști legea. Legea darului manual. Ia caută matale prin legislație.