În ciuda faptului că astăzi oamenii sunt mai puţin instruiţi decât informaţi, când conştiinţa noastră aproape că nu mai este interesată de istorie, ci doar percepe clipa prezentă, m-am gândit ca viitoarele două sau trei articole ale mele să se refere la Centenarul Marii Uniri. Sigur, gestul meu este unul simplu, o biată monogramă înscrisă pe un colţ de batistă, dar simt nevoia să-l fac, mai ales că marile momente aniversare, toate riturile care se inserează în practica noastră provin dintr-un trecut fondator pe care noi ar trebui să-l reactualizăm şi să-l reafirmăm în astfel de momente. Însă atunci când instituţiile sunt lipsite de vitalitate şi de esenţă interioară, ele sunt tentate să se înconjoare cu aura unor false ceremonii. Mai ştim că ne despart aproape trei decenii de fastuoasele ceremonii ceauşiste în timpul cărora armata dădea un adevărat examen. În acest mod, Ceauşescu voia să statornicească un cult al personalităţii sale tocmai prin intermediul riturilor, dar aceste rituri erau maşinale, ceea ce echivala cu o pierdere de conştiinţă socială şi cu crize identitare şi ideologice. Astăzi însă această regie s-a schimbat oarecum. Momentele aniversare par a nu mai fi compatibile cu ceremoniile trecutului, dar, din păcate, această impresie nu are drept scop decât articularea unei arte a disimulării unei realităţi dintre cele mai ridicole. 

Prin urmare, nu pot să înţeleg altceva în evenimentele organizate în cinstea Centenarului Marii Uniri decât fapte de mântuială, activităţi bifate într-un program prăfuit. Recent, câţiva reprezentanţi ai unor instituţii de forţă împreună cu trei sau patru politicieni s-au întâlnit la Ministerul de Externe nu pentru a discuta despre Centenar, ci despre Liviu Dragnea. Aceşti oameni îşi asumă sarcini ce dau senzaţia că pretind multă autoritate şi competenţă pentru a fi duse la bun sfârşit, dar, în realitate, ei nu urmăresc decât accesul propriu la putere. Şefii aceştia fac tot posibilul să menţină eticheta profesională şi democratică în faţa opiniei publice, dar, de fapt, ei nu au nimic de-a face cu atributele autentice ale unui asemenea eveniment. Democraţia la nivelul superior al statului e luată în râs şi în zeflemea. Pentru fiecare demnitar un astfel de moment aniversar este o şansă de a ieşi la lumină, dar şi o ocazie pentru mese zgomotoase şi stropite cu băuturi spirtoase. Trebuie să recunoaştem că acest tip de demnitar naşte puţine gânduri nobile. Aluatul este mare, la fel şi miza. Dacă un astfel de politician prinde aripi şi zboară, el evadează din adâncurile obscure ale partidului şi descoperă plăcerile puterii politice, în timp ce poporul duce o viaţă plină de lipsuri. Un indiciu destul de uşor de observat al acestei situaţii sunt emisiunile televizate despre pensionari. Nu se mai oferă poporului circ şi pâine, ci emoţii tari şi aşteptări încordate. 

Prin urmare, în loc ca românii să fie uniţi întru Centenar, ei vor ieşi în stradă pentru a continua vrajba noastră istorică. În faţa acestei situaţii, scopul fiecărui politician ar trebui să fie plasarea în centrul preocupărilor sale a luptei împotriva sărăciei. Pentru că sărăcia este răul care dă naştere la toate celelalte rele. 

Astfel, viitorul se relevă în faţa noastră de parcă am avea oglinda magică a lui Macbeth, care vede în prezent şirul nenorocirilor viitoare. Drept care, în oglinda prezentului eu sunt cel care priveşte şi-mi văd chipul nefericit şi aproape lipsit de coordonatele identităţii mele. Lipsit de aportul prezentului în devenirea mea, mă văd fără destin, deci şi fără viitor. Un prezent care se vrea autist, închis asupră-şi, cu posibilităţi uitate, potenţialităţi avortate, tentative reprimate. Însă mai cred că atâta vreme cât trecutul nu se va lăsa şters din amintirea generaţiilor istorice, sufletul omului, forţa de gândire şi de creaţie a acestuia, predispoziţia sa la meditaţie şi reverie şi toate semnele moralei nu se vor schimba prea mult. Căci toate cauzele care ne-au determinat viaţa de până acum s-au concentrat, s-au obiectivat în cadrul şi în ambianţa trecutului, în „pietrele acestuia”, în mărturiile lui. 

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio