Ieri am decis să vizităm Fundaţia „Ilfoveanu” pentru a vedea cum se prezintă lucrurile dincolo de fastuoasa deschidere de luna trecută. Putem spune că, într-un timp foarte scurt (aproximativ două săptămâni), acest spaţiu dedicat culturii şi bunului gust a devenit foarte apreciat la noi în municipiu. Dar lucrul cu adevărat îmbucurător este că nu doar pasionaţii din domeniu îi trec pragul, ci şi elevi de liceu care găsesc răgazul de a răsfoi o carte la un suc sau la un ceai. Nu de puţine ori, am primit telefoane şi vizite de la cetăţeni revoltaţi pe tinerii din ziua de azi despre care spun că „nu fac decât gălăgie, mizerie şi au preocupări dubioase”. Sigur, avem şi în acest sens destule dovezi, dar iată, tabloul realităţii e un pic nuanţat. Piteştiul se transformă (ce-i drept, lent) şi începe să capete valoare. Iar această valoare este cu atât mai însemnată când generaţia tânără e cea care dă tonul. Faptul că un lăcaş cultural are parte de un asemenea public e dovada incontestabilă că lucrurile merg în direcţia potrivită.
De partea cealaltă…
…Există însă probleme nerezolvate care conduc către dezechilibru. Spre exemplu, Casa de Cultură a Sindicatelor este de ani buni o ruşine în centrul Piteştiului. Nu doar că spectacolele sunt tot mai rare, dar locul cu pricina, după cum probabil ştiţi, este un spaţiu al jocurilor de noroc (bingo, păcănele şi alte minuni). Din acest punct de vedere, măcar de şi-ar schimba denumirea, căci obiectul activităţii e cât se poate de evident. La intrare, reclamele la jocuri eclipsează afişul cu singurul spectacol din această săptămână. Iar la avizierul amplasat undeva mai în faţă nu a mai fost publicată o informaţie de luni bune. Desigur, ecuaţia e mult mai complexă şi nu se rezumă doar la problema Casei de Cultură a Sindicatelor. Avem atâtea localuri private unde angajaţii permit accesul minorilor la pariuri şi la aparate, chiar dacă sunt pasibili de amendă. Pe aceştia cine şi când îi verifică?
George OLTEANU