Suntem la ora bilanţurilor. Am văzut că cel mai râzgâiat copil al sportului – fotbalul – şi-a făcut gală. 2016 este, totuşi, un an slab al sportului cu balonul rotund. Chiar dacă Astra a făcut minuni în Europa, datorită talentatului/ controversatului său antrenor, chiar dacă Steaua ar putea să-şi remonteze situaţia în grupă, fotbalul românesc nu mai este ce-a fost! Totdeauna, sportul a fost oglinda societăţii. Fotbalul a regresat vizibil, oglindind tangoul economiei româneşti. După cum s-a mai observat, campionatul intern se învârte în jurul Stelei lui Becali.
Bolnav cum este, fotbalul are, totuşi, potenţial ca afacere. Nu ştiu dacă Steaua poate fi, azi, un exemplu în acest sens, dar mediocră cum este, domină un campionat care gâfâie din punct de vedere financiar şi sportiv şi-i bagă milioane de euro în puşculiţa patronului. Doar şase echipe sunt susţinute de investitori privaţi; printre ele, şi Viitorul, a cărui Academie produce şi arată calea spre însănătoşirea fotbalului autohton, gazdă bună pentru fotbalişti străini, mulţi care n-au loc prin ţările lor… Nesocotirea verigii de bază – copiii şi juniorii – o să-şi arate consecinţele foarte curând, dacă nu şi le-arată deja!
Când te gândeşti că, la Piteşti, Centrul de copii „Leonte Ianovschi”, de la FC Argeş, era unul dintre cele mai productive din ţară, nu poţi decât să regreţi că fotbalul a încăput, în multe locuri, pe mâna unor nepricepuţi în sport.
Gala fotbalului 2016 a avut şi un argeşean în top: Dan Coman, fostul portar al Argeşului, socotit acum cel mai bun conducător de club. A murit epoca Pădureanu, când un conducător de club era socotit ca având valoare dacă făcea miş-maşuri, umbla pe la arbitri, pe la jucători, pe la alţi conducători, scoţând rezultate din pălărie. Coman merită titlul, pentru că Astra, campioană en-titre, a fost bătută de vânturi şi numai strădaniile lui au salvat echipa din punct de vedere financiar; lângă el, Şumudică a găsit, la o echipă jefuită ca efectiv, cheia pentru Europa. Până acum!
Pentru mine, cel mai bun sportiv argeşean este campionul mondial – pentru a şasea oară, în 2016! – aeromodelistul Marian Popescu. Nu l-am uitat pe Robert Glinţă, spatistul român, calificat în finala probei de 100 m spate la J.O. de la Rio. Elev al antrenorului Viorel Ciobanu, a început la Piteşti, s-a remarcat aici şi acum este student la Cluj şi se pregăteşte cu antrenorul Aurel Gherghel. În noiembrie a.c. a realizat un nou record naţional la 200 m spate.
Este socotit marea speranţă a înotului românesc, nu puţini fiind aceia care-l văd pe piteştean (n. 18 aprilie 1997) un viitor Phelps al României.
Serios, talentat, cu mare potenţial, bine sprijinit de federaţie în accederea la mijloacele moderne de pregătire şi recuperare, Robert este în faţa unei cariere mondiale. Succes!
Marian Popescu era elev, în 1976, când cucerea primul său titlu de campion naţional. Astăzi are în palmares 82 de titluri de campion naţional (plus 44 alte medalii de argint şi de bronz), trei de campion european (de două ori vicecampion). A creat o şcoală în acest sport care şi-a sărbătorit, în 2016, 82 de ani de existenţă în Piteşti. Elevii săi au cucerit peste 200 de medalii; 21 dintre ei sunt maeştri ai sportului, trei – maeştri emeriţi, nouă sunt, şi ei, campioni europeni, 8 – campioni mondiali!
Maestrul emerit al sportului şi antrenorul emerit Marian Popescu este antrenorul loturilor de juniori şi seniori al României. Federaţia Aeronautică Internaţională i-a atribuit, într-o festivitate specială, la Lausanne, DIPLOMA „PAUL TISSANDIER”, cea mai înaltă distincţie a FAI pentru contribuţia românului la dezvoltarea acestui sport. Cel mai titrat şi mai longeviv sportiv argeşean, la standarde înalte de performanţă, recentul campion mondial la clasa de aeromodele F1E, Marian Popescu, merită laurii sportului argeşean.
Traian ULMEANU
