„- Ce, m-aţi uitat? Sunt aia care m-am toxicat de Sfânta Maria din august când fusei la un târg şi mi-a venit apă în gură de la mirosu’ de grătar. A dracu’ să fie aia care o mai mânca în viaţa vieţilor ei mititei! Am 75 de ani, dar aşa bube pe piele n-am pomenit! Mi-aţi dat un tratament bun şi n-a mai rămas nicio bubuliţă. V-am adus o ţuică bună, într-o sticlă de suc de aia de un kil. Să aveţi încredere că noi suntem ţărani cu frica lu’ Dumnezeu. Nu e făcută nici din pufoaică, nici din mitilic otrăvitor. Pe vremuri, ăia care bea aşa ceva le cădea ochii în gură şi o mierlea.

Da’ să ştiţi că am rămas cu o mâncărime prin interior. Asta cred că e de la nervi şi de la nesomn. Sunt supărată rău pe fie-mea care şi-a lăsat bărbatu’ aici şi ea a plecat în Spania. Dusă a fost! I-am spus cu lacrimi în ochi: fă, îţi laşi tu ţara ta, omu’ tău, pe mă-ta, pe tac-to şi stai să-l speli la cur pe boşorogu’ ăla de spaniol? Vezi că, până la urmă, după atâta spălare şi frecare, o să te încânte cu bani şi o să se dea la tine. Fi-mi-ar scârbă! Io vorbeam, io auzeam. Nu ştiu, domn’e, am fost şi io tânără, munceam pe un şantier cu mulţi şefi, contabili şi fel de fel de şmecheri. Pentru că aveam un corp foarte ca lumea, la câte unu i se mai punea pata pe mine şi începea cu glume sau cu avansuri. Îi spuneam franc: băă, du-te la plimbare, că are al meu sculă să dea la tot satu’! Nu mi-a trebuit. Uite, întrebaţi-l că e de faţă. De ce taci, mă, şi nu spui?

E rău să ai numai un copil. Trebuia să mai fi avut un băiat să le rupă de oase şi pe căpiata mea, şi pe o curvă de prietenă care a ademenit-o. Dacă nu vine înapoi, las testament să nu se aleagă cu nimic în urma noastră. Îmi pare rău că i-am dat şi ţâţa de la care a supt. Eu m-am toxicat, că am piele a dracu’ şi sânge zero-unu. Omu’ meu are alt număr la sânge, a mâncat şi el mititei, dar a scăpat basma curată.”

Dr. Viorel PĂTRAŞCU