Vă amintiți de cazul frățiorilor sărmani pe care soarta i-a despărțit în perioada sărbătorilor de iarnă? În decembrie 2020, eroii tristei povești – cinci copii mici părăsiți de mamă și crescuți de tată în condiții precare – au fost „alocați” mai multor asistenți maternali. Măsura plasamentului în regim de urgență a fost impusă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș (DGASPC) întrucât „au fost identificate elemente care atestă existența unei situații de pericol iminent pentru minori în mediul familial, datorat neglijenței grave din partea părinților”.
Intervenția autorităților a nemulțumit opinia publică. Cititorii noștri i-au luat apărarea tatălului căruia i-au fost luați copiii, arătând că acest bărbat – Vasile Grătar – nu merită o asemenea pedeapsă. Cei cinci frățiori cu vârste cuprinse între 3 ani și 11 ani s-au reunit la 26 ianuarie, după ce au stat mai mult de o lună despărțiți.
Între timp, tatăl lor și-a schimbat domiciliul, părăsind județul Argeș. Vasile Grătar nu mai locuiește în casa bătrânească de la Ciofrângeni. Bărbatul s-a mutat la Râmnicu-Vâlcea. El a închiriat un apartament în județul Vâlcea – unde are de fapt și locul de muncă – și a depus în instanță dovada că îndeplinește garanții materiale pentru a-și crește copiii într-un mediu sigur și adaptat necesităților lor.
În acest caz cu final fericit, DGASPC Argeș a sesizat instanța competentă pentru a se pronunța cu privire la situația fraților Grătar, dosarul fiind înaintat Tribunalului Argeș (completul special pentru minori). La 26 ianuarie, instanța a dispus reintegrarea copiilor în familia tatălui. Cât timp au fost în grija asistenților maternali, cei cinci copii au beneficiat de consiliere psihologică, serviciile fiind oferite de DGASPC Argeș. De acum încolo, familia Grătar este monitorizată de DGASPC Vâlcea.
Un Comentariu
Delia Dumitricā
Doamne, ce veste minunatā ne dati! Chiar nu mai stiam nimic de acest caz. Mā bucur enorm de acestā întoarcere a copiilor alāturi de bunul lor tatā! Asteptam cu mare nerābdare o sentintā ca aceasta. Dumnezeu i-a dat, poate, o palmā, ca sā-l determine sā constientizeze situatia si sā-l responsabilizeze mai mult . Dar, ceea ce pot afirma din propria experientā avutā cu aceasta familie (si stiti ca este adevārat…) este faptul cā acesti copii nu pot trāi decât cu tatāl lor iubitor, serios si sincer. Se pare cā s-au adeverit cuvintele tatālui rostite când fiii sāi au primit câteva daruri de Mos Nicolae, pe care le-au împārtit cu alti copii din sat, “mai sārmani” : “Dar din dar se face.” Cred cā, de data asta, tatāl si fiii au primit darul. Marele dar: al vietii in familie.