Nici n-a început bine şi mă trezesc că s-a terminat. La urma urmei, n-am decât să mă bucur, fiindcă tot făcusem mărunt din buze când am plecat de acasă. De unde m-am desprins cu greu, fiindcă urmăream un interviu incitant al Eugeniei Vodă cu filozoful şi scriitorul Sorin Lavric. Intereresant, incitant, nonconformist, ultra…
Mă grăbesc la teatru şi urc scările la balcon, ca să-l aud pe dl. Valeca strigând catalogul. Al cui? Al candidaţilor PSD pentru alegerile locale. Mai precis, pentru localităţile din Argeş şi pentru Consiliul Judeţean. Primari, preşedinţi de organizaţii locale, invitaţi. Nimeni de la centru! Adică nici Dragnea, nici altcineva. Mandatat. Îmi întreb vecinul – şi el tot în picioare, fiindcă nu mai sunt locuri pe scaune pentru cei veniţi după ora 18 – dacă ştie motivul. „Da, îmi zice, Dragnea e supărat pe cei de la Argeş, fiindcă l-au respins pe Pendiuc, iar pe Tecău l-au pus pe locul 22”. Devine interesantă lansarea şi-i mulţumesc unui tânăr politicos de la PSD care-mi oferă scaunul său. O să fie dezbatere nu glumă, îmi zic eu şi m-aşez gospodăreşte. Aplauze firave, când sunt rostite unele nume de primari. Mai înteţite, când este apelat numele lui Georgescu, căruia i se urează la mulţi ani. E ziua primarului de la Mioveni. Şi Boţârcă este aplaudat. Sunt doi primari de oraşe din cele şapte ale Argeşului care sunt siguri că vor fi aleşi. Celelalte oraşe sunt pierdute pentru PSD, aveam să aflu, puţin mai târziu, părerea „autorizată” a unui deputat al social-democraţilor.
Mă pregătesc să aud părerile celor din staff-ul PSD. Să văd, de pildă, cum justifică ei absenţa liderului de la centru, fiindcă la precedenta lansare organizaţia de la Argeş fusese onorată de Ponta, venit să-l târnosească pe Tecău la Consiliul Judeţean. Motiv pentru care nu mă concentrez asupra câtorva vorbe de convenienţă spuse de invitaţi la festivitatea de lansare. Cum nu mai sunt invitaţi dornici de a saluta PSD-ul, liderul de la Argeş dă citire unei hotărâri privind publicitatea, după care… le mulţumeşte participanţilor şi pune punct lansării. O lansare făcută destul de în pripă, frugală!
Văd feţe nedumerite, agitaţie, murmur de indignare. Câţiva inşi pe scenă sparg sub picioare baloanele din recuzita curentă, dând impresia că ar vrea să sugereze altceva decât prefigurarea unei victorii la viitoare alegeri. Vociferările, la început mai haotice, prind contur în grupurile răzleţe din sală şi de pe holuri. Trag, ca orice gazetar, cu urechea. Nici nu este nevoie. Sunt abordat direct şi cu indignare: „Credeţi că ar fi fost posibil aşa ceva dacă era Nicolescu”? Nu ştiu să răspund sau nu vreau, fiindcă nu-i treaba mea, e treaba lor! Dar reţin în continuare voci aferate, unele sincer îngrijorate, altele ipocrite, şuierate şerpeşte la ureche: „Nu ne-a lăsat să vorbim. Le-a fost frică, asta e! Păi, să pierdem Piteştiul, domnule, că-l vom pierde”. Eu ce zic? Cum nu zic nimic, doar ascult, mă „linişteşte” altcineva:
„Lasă, domnule, că s-au înţeles cu Dragnea. PSD-ul trimite la bătaie doi candidaţi, pe Ionică şi, în travesti, pe neica Tudor, tartor bătrân în ale alegerilor. Nu dau ei din mână municipiul”. „Aşa este, mă lămureşte cineva şi mai informat. La sondajele făcute de sociologul Pieleanu, Pendiuc ar obţine 42% din voturile piteştenilor, dacă ar candida independent şi 48%, pe lista PSD.
Bine, bine, mă gândesc eu, dar în cazul în care câştigă Pendiuc, nu-i valabil argumentul invocat de Valeca: „ne trezim cu oraşul blocat, fiindcă are probleme cu justiţia”? Are! Deocamdată Pendiuc e sub control judiciar, dar dacă şi primarul, aflat sub un clopot de sticlă acum, are şi el dreptate când spune că „nu se ştie vinovat”? Ăsta este şi motivul pentru care candidează. Nu vrea să fie taxat drept „laş”.
Cred că nu greşeam săptămâna trecută când comparam actualele alegeri cu jocul la alba-neagra. „Asta are, asta n-are, care are?”. Păi, vine şi un coleg de pe teren şi-mi spune că PSD-ul „are” în continuare o mulţime de primari, chiar dacă a răznit Mircea Andrei câţiva din turmă. Dar turma este totuşi mare, enorm de mare! Din care mai spală putina câte un vier, câte o veveriţă, o cârtiţă, ori un viezure. La reciclare! Acolo unde s-au retras cei vechi, candidează rude ori afini ai lor, pe ideea că „pleacă ai noştri, vin ai noştri”. Iar noi, mă gândesc eu, votăm „ca proştii”.
Poate că nu-i chiar aşa. Încet-încet, se produce şi un schimb de generaţii. Iar PSD-ul de la Argeş, chiar dacă e suferind, chiar dacă nu are un lider cu rezonanţă la centru deocamdată, va rula în continuare în virtutea inerţiei. Ca vagoanele pe şine. Cred că pe asta se şi mizează, atât la centru, cât şi aici, în Argeş, unde noi, cu o voioşie jucată ori cu sinceră îngrijorare, facem scenarii, fără a scăpa din ochi şubrezeniile indigene care, din păcate, sunt destule. Oricum, mai multe decât supraabundenţa de primari cu care încă se grozăveşte PSD-ul. Şi cu care a „defilat” şi miercurea trecută la lansarea candidaţilor.
