Refuzul administraţiei judeţene, majoritar pesediste, de a le permite liberalilor să celebreze mâine, la Vila „Florica” din Ştefăneşti, ziua partidului mi se pare cel puţin neinspirat. Chit că peneliştii de azi nu mai au nimic în comun cu cei care au pus, în urmă cu 144 de ani, bazele acestei formaţiuni politice cu rol determinant în procesul de modernizare a României. Chit că Ludovic Orban & company, altoiţi azi cu pedeliştii, nu au nimic în comun cu statura uriaşilor oameni de stat Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Ionel Brătianu şi alţi câţiva ca ei. Cu tăria lor de caracter.

Am înţeles raţiunea pesediştilor de la Argeş: „O să se năpustească ăştia iar buluc în campanie electorală şi o să reînceapă să zbiere alde Orban şi Rareş Bogdan despre «ciuma roşie», bătându-se cu pumnul în piept că ei sunt urmaşii Brătienilor. Cum o să le permitem aşa ceva?!” Da, dar de gălăgie tot nu scapă! Liberalii au pornit la luptă cu declaraţii belicoase şi – ca să fie şi mai „credibili” – la Argeş au anunţat că vor începe procedurile de revocare din funcţie a preşedintelui Consiliului Judeţean, Dan Manu. Ce mai, PNL se visează deja pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, făcând apel, ca Simion Bărnuţiu, la trezirea conştiinţei naţionale…

Mult zgomot pentru nimic. Sau, ca să citez titlul unei cărţi menţionate aici şi cu altă ocazie, „Vagul asurzitor”. Peneliştii nu vor reuşi revocarea, prin vot, a lui Dan Manu, dar au prilej de zgomot. Iar pesediştii fac acum haz de necaz şi spun că le-au dat adversarilor politici o mână de ajutor, fiindcă altfel „îi bate USR-ul de le sună apa în cap”.

În fine, de luni încolo se va face linişte! Se va termina cu acest circ mediatic! Ne este de ajuns câte am primit de la aceşti politicieni numai în ultima lună: drumuri, poduri, subvenţii, salarii, pensii, locuri de muncă, stadioane, săli polivalente, tabere gratuite, oraşe inteligente, ba chiar şi amenzi mai puţine din partea poliţiei… De luni încolo, nici nu ştim cum să le ducem pe toate. Ne vine însă în minte un banc foarte sugestiv….

Cică moare un lider de partid, iar sufletul lui ajunge în faţa Sfântului Petru. Acesta îi spune că îi va oferi o zi în Iad şi una în Rai, dându-i astfel posibilitatea să aleagă unde-şi va petrece eternitatea. Drept urmare, un ascensor l-a coborât în Iad, acolo unde, într-un decor mirific, a jucat o partidă de golf cu alţi politicieni, apoi au cinat împreună la un club, delectându-se cu manguste şi caviar, iar noaptea s-a aflat în compania unor tinere frumoase. Ba chiar s-a întâlnit cu Diavolul, care i-a părut un tip simpatic. A doua zi, a urcat cu liftul în Paradis, unde a petrecut 24 de ore pe norişori diafani, cântând la harpă. În final, Sfântul Petru l-a întrebat ce alege, iar politicianul a spus că s-ar simţi mai bine în Iad. Aşa că a fost coborât în Infern. Numai că aici nu mai era nicio distracţie, ci numai mizerie şi suferinţă. „Nu înţeleg”, a bâiguit el speriat. Iar Diavolul i-a răspuns zâmbind: „Ieri erai în campanie electorală! Azi ai votat!”

Distribuie pe Facebook