Care sunt nevoile oamenilor de la ţară? Pe o parte dintre acestea le-am identificat după ce am parcurs anul acesta mii de kilometri prin judeţ, am mers în peste 50 de comune şi am discutat cu primarii şi cu alte persoane din administraţie despre problemele cu care se confruntă comunităţile locale. Este proiectul nostru, al ziarului „Argeşul”, prin care dorim să prezentăm situaţia actuală a satului argeşean – cu bune şi rele. Dar poate mai importantă decât viziunea noastră e părerea oamenilor de prin partea locului, cei care îşi doresc mai presus de toate condiţii pentru un trai mai bun.
Sondajul pe teren, cel mai bun instrument
Pentru elaborarea strategiilor de dezvoltare unele primării au apelat la firme private specializate în realizarea de sondaje pe teren şi au ţinut cont de aceste păreri când au iniţiat proiecte. În periplul nostru prin judeţ, am reuşit să obţinem câteva astfel de documente pe care, de ce să nu o spunem drept, le considerăm de mare interes, fiindcă acolo sunt menţionate „durerile” sătenilor în forma lor autentică. Şi credem că mai bine decât ei nu poate simţi nimeni altcineva cum stau lucrurile de fapt.
Apă, canalizare, gaze
Astfel, cele mai frecvente păsuri vizează lipsa reţelelor de apă, canalizare şi gaze sau starea proastă a drumurilor. În anul Centenarului, există încă sate cu gospodării fără apă, iar canalizarea şi gazele sunt planuri în care bătrânii nu mai cred. Îşi doresc însă condiţii mai bune măcar pentru copiii lor, mulţi dintre ei plecaţi la muncă în străinătate.
De aici se desprinde o a doua mare problemă – depopularea satului argeşean. Fără o forţă de muncă proaspătă, agricultura şi orice altă activitate este imposibil de realizat. Am observat că în multe comune ţinta este atragerea de investitori privaţi, aceştia urmând să creeze locuri de muncă pentru localnici; prin urmare, o parte dintre cei plecaţi peste hotare s-ar putea reîntoarce acasă dacă ar beneficia de oferte de lucru şi facilităţi la casele lor.
Şcoli de meserii
La rândul lor, părinţi cu copii fiind, ei ţintesc către punctul trei pe lista priorităţilor – educaţia. Nu vă imaginaţi că îşi doresc un fel de Oxford la sat, dimpotrivă: unii dintre ei se gândesc că reînfiinţarea şcolilor de meserii ar fi cel mai bun lucru, în condiţiile în care puştii de pe uliţă au mai puţină răbdare cu teorema lui Pitagora şi literatura din perioada interbelică, dar şi-ar dori în schimb să ştie să repare un lucru sau să ofere un serviciu, fie el mărunt. Da, spunem mărunt, pentru că anumiţi respondenţi şi-ar dori înfiinţarea unei şcoli de cizmari sau de frizeri. Nu e cine ştie ce filozofie la mijloc, dar eu unul am păţit-o de câteva ori: am mers la „salon” şi am constatat că frizerul nu prea le are cu instrumentul muncii.
Spaţii de agrement
Pe lângă muncă şi educaţie, e important ca oamenii să aibă aproape şi un loc de relaxare, iar acela să nu fie curtea casei, ci un teren de sport, un parc modern sau, de ce nu, un ştrand cu piscină. Ideea nu-mi aparţine, este cum spuneam strecurată în zecile de pagini cu sondaje de pe teren.
Oamenii de la ţară au şi dorinţe ieşite din comun, cum ar fi montarea unor difuzoare la stradă şi înfiinţarea unui post de radio local care să transmită ştiri zilnice sau anunţuri ale primăriei. Nici ăsta nu ar fi un lucru rău, dar ajungem la principala problemă de care se lovesc primarii: bugetul local.
Sistemul de sănătate, aparent ciudat, este la coada clasamentului din sondaje. Desigur, oamenii pun preţ pe sănătate, însă logica e să aibă în proximitate un dispensar bun, iar pentru urgenţe un serviciu de intervenţie care să acorde primul ajutor şi să-i ducă în timp util la un spital de la oraş. Un spital la sat ar însemna cheltuieli uriaşe, imposibil de suportat şi venituri ioc.
Iată, viitorul candidat la alegerile locale nu trebuie să promită spitale şi drumuri suspendate pentru a avea votul; o gândire logică duce automat către chestiunile menţionate mai sus: reţele de utilităţi, drumuri, educaţie, locuri de muncă, dar şi puţină distracţie. Faceţi-le pe astea şi satul argeşean va avea un viitor frumos.