# O campanie electorală ca o parodie
Ne mai despart câteva zile de un moment important pentru aleşii locali. Vor pleca din funcţii unii primari, consilieri locali, şeful Consiliului Judeţean. Iar în locul lor vor veni alţii. Ce s-a întâmplat în această campanie electorală? Iată câteva păţanii hazlii…
Fierbere mare, monşer!
Imaginaţi-vă fierberea din staff-ul partidelor! Fierbe şi sângele în venele candidaţilor aflaţi la un moment de răscruce al carierei lor politice. În privinţa Piteştiului, campania este în parametri normali, ai firescului, cu afişe discrete pe panourile speciale şi bannere din care candidaţii îşi arată dantura sănătoasă şi promit că „e vremea schimbării” ori ne spun că privim chiar poza „omului de care avem nevoie” etc, etc. Dincolo de apariţiile televizate, candidaţii la fotoliul pe care a domnit Tudor Pendiuc 24 de ani şi Cornel Ionică încă patru, s-au întâlnit cu electoratul prin pieţe, parcuri, parcări, în gară şi autogară, în pădurea Trivale, pe Strada Mare, în Piaţa „Milea” ori în faţa… bisericilor în zi sfântă de liturghie. Numai cimitirul „Sf. Gheorghe” a fost ocolit! În rest, cei care vor binele comunităţii şi ne cer voturile au parcurs la pas în lung şi-n lat urbea. Nu au dat mâna bărbăteşte, ci au „bătut pumnul” cu mii de piteşteni, atingându-le astfel mâna cu care ei vor ţine ştampila.
„Voi moderniza oraşul, mamaieee! Mă auzi?”
În afara programelor stricte de campanie, unii candidaţi au şi acţiuni pe cont propriu. Unul a mers recent în parcul de lângă Finanţele Publice, intenţionând să împartă pliante cu chipul său. Nu a găsit însă decât două pensionare cărora a început să le explice paşii prin care va transforma oraşul. Pesemne, una dintre bătrâne era surdă şi cealaltă mioapă, spre stupefacţia candidatului pe care una nu îl auzea, iar alta nu vedea să citească broşura, nici prin ochelarii ei cu dioptrii mari. „Voi moderniza oraşul, mamaieee! Mă auzi? Înţelegi ce spun?” Sătul să strige în urechea femeii, politicianul s-a lăsat păgubaş, dar înainte de a pleca a pus pliante pe toate băncile, pentru cetăţenii care se vor aşeza mai târziu. Apoi a plecat întristat. Pliantele au rămas, dar, peste câteva minute, oamenii cu salopete verzi au venit să cureţe parcul. Au început cu aruncarea broşurilor la coş…
Vânzătorii de iluzii
Tot zilele trecute, unul dintre candidaţii la funcţia supremă în Consiliul Judeţean a luat pulsul electoratului într-u pasaj subteran al Piteştiului. A privit îndelung manechinele din vitrinele cu tricouri şi, tot mergând agale, saluta amabil trecătorii, în spatele măştii albastre ghicindu-se zâmbetul larg. Ca un lup singuratic, lipsit de echipa de partid care îl însoţeşte zilnic, politicianul impozant prin statură îşi uitase pesemne desaga cu pliante. Dar împărţea… bezele, ciupind de obraz copilaşii din braţele mamelor, bătând umărul taţilor şi încurajând bătrânii: „Eu şi partidul meu vă sprijinim… Facem tot posibilul…” Pentru că mai mulţi cetăţeni se adunaseră în jurul lui, candidatul înainta greu pe scări. La fiecare treaptă făcea o promisiune. Ajuns în dreptul unei vânzătoare ambulante de lozuri în plic, el s-a oprit. Răsufla greu. Din cauza urcuşului. Şi a măştii. Şi a vârstei, fiind trecut de prima tinereţe. Femeia care vindea lozuri l-a îndemnat că cumpere unul. A refuzat, tranşant: „Eu am cultul muncii, astea-s iluzii!” Revoltat că nu poate trece, un tânăr creol cu braţele tatuate şi lanţ gros de aur la gât a strigat: „Nu puneţi botul! Vinde gogoşi, să moară mama!” Grupul de „gură-cască” s-a risipit, iar candidatul a iuţit pasul.
A lăsat volanul pentru ghidon
Un alt aspirant la funcţia de primar vrea să fie remarcat. Deşi deţine un jeep de toată frumusţea, în ultimele zile, nimeni nu l-a mai văzut la volan, ci la… ghidon. Pentru a demonstra că este adeptul mişcării în aer liber, al unui mediu nepoluat şi că va răsurna munţii pentru a împânzi urbea cu piste de biciclete, candidatul conduce o… trotinetă electrică! Inspirându-se după modelul preşedintelui Iohannis care a încălecat bicicleta pedalând în faţa camerelor de luat vederi, visându-se primul gospodar al municipiului, poate fi văzut te miri unde, pe trotinetă. Aşa străbate zilnic jumătate de oraş pentru a ajunge la sediul partidului unde îl întâmpină susţinătorii. Până la destinaţie însă, strecurându-se printre maşini, „culege” încurajările şoferilor: „Bravo! Suntem cu tine! Ţine-o tot aşa!” Alţii, din contră: „Alo, domnu’, lasă fentele!” La o mare intersecţie, oprit la semafor, unul i-a strigat: „Ce, mă, te crezi Mihai Viteazul, călare pe Breazul?”
